50.000.000 Euro

Abracadabra si dispar 50.000.000 Euro.

Afirmam in această postare ca Robert Negoiţă, nepotul lui Constantin Anghelache, seful Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Securităţii lui Ceausescu, are o datorie de 50.000.000 Euro la ANAF.

Ei bine. Gata. Sistemul a rezolvat. Nu mai are datoria. Dar nu pentru că și-a plătit-o.
Ce aveţi?
Aţi innebunit?
Nu. Au dat o lege cu dedicaţie.

Pe lângă RIN GRAND HOTEL! (construiţi probabil din banii Securităţii lui Ceausescu, sub protecţia unchiului) băieţii securisti din spatele lui, au construit numeroase imobile scoase la vânzare in principal in Popesti Leordeni, Ilfov.

Prin Negoiţă Robert, fiind scos la inaintare, au vândut aceste imobile pe persoana lui fizică. Deoarece nu avem talentul de a explica cum se fură legal in aceasta speţă, dăm doar un citat:

„Legea amintită anulează impozitul pe venit, contribuțiile sociale și accesoriile aferente calculate de Fisc până la 1 iunie 2017 dezvoltatorilor imobiliari care au construit cvartale de blocuri de birouri și locuințe în cele mai luxoase zone ale țării: București, marile orașe, Mamaia, Năvodari etc. Acești șmecheri, pentru a evita plata taxelor către stat, «au construit pe persoană fizică», plătind impozite neglijabile în același cuantum prevăzut în Codul fiscal pentru amărâții care au tranzacții ocazionale (vânzări case, apartamente, terenuri). Diferența de taxare între persoanele juridice (constructorii cinstiți) și acești șmecheri/persoane fizice este uriașă. Doar cu titlu de exemplu: de la 16% impozit pe venit la valoarea tranzacției la 1% (sau 2-3% pentru alte praguri valorice)“, a declarat Diaconu.

Intregul articol, aici.

De ce nu a făcut nimic ANAF-ul atâta amar de vreme? Pentru că era și este vorba de băieţii destepţi.

Mojicia, dovada mafiei transpartinice și a faptului că Securitatea lui Ceausescu doar s-a transformat constă in faptul că iniţiatorii legii, sunt de la PNL. Iar au vopsit cioara și scroafa e moartă in coteţ. Să nu zică lumea ca am facut-o noi, PSD-ul pe faţă, o facem pe la spate cu PNL-ul. Bun, e o mare prostie sa te canalizezi pe culori politice pentru că toţi, dar absolut toţi, au în spate Securitatea. Securitatea conduce ţara. Dan Ioan Popescu, Basescu Traian, John Iliescu, Alina Gorghiu, Iohannis, Mihai Tudose, Orlando Teodorovici – ăsta e atât de praf, încât a închis Colegiul Naţional de Informatii, cuibul de securache de frecat menta ( https://www.youtube.com/watch?time_continue=1797&v=JPrgx_J_HzA ) etc, etc. Numiţi unul si il demontăm. Cum vă explicaţi, ca an de an, fără excepţie, bugetele serviciilor se majorează și la stabilirea bugetului și la rectificările ulterioare? Cât de lachei și slugi ale serviciilor pot fi cei care aprobă aceste lucruri?

Copiii securiștilor noștri, vor fi securiștii copiilor noștri.
(Negoiţă, doctore, să știi ca e scris corect cu trei respectiv doi de „i”)

Să mai zică cineva că politica nu e o curvă. Si cei care o fac, cum sunt?
După toate astea, noi ce facem? Nimic. Suntem conduși de impostori, infractori și noi ce facem? Nimic.
Noi, lăsăm. Lasă mă că trece și asta.
Vezi mă că ăsta te fură.
Lasă mă că trece.
Vezi mă că scoala e praf.
Lasă mă că trce.
Vezi mă că mori in spitale. ( de extracţia lui Dan Condrea vă mai amintiţi? Cine a fost el, mai știţi? )
Lasă mă că trece.
Lasă mă că una, că alta.
Apoi, ne merităm soarta.
Ca întotdeauna, ce treabă are Poliţia Locală Sector 3 cu Interlopii Naţionali?
🙂

Ea este protectoarea interlopilor, ea cere taxa de protecţie, etc., etc. Am argumentat in postările anterioare. Ea reprezintă aparatul la nivel local de colectare al taxelor de protecţie, al mașinii de făcut bani. Ea este butonul pe care se apasă atunci când șmecherii au nevoie de bani. A fost infiintată de Dan Nica, de la nivel naţional, pentru că in teritoriu, nu exista o structură eficientă de colectare a banilor si a redirecţionării acestora către interlopii locali. (prin licitaţii publice și nu numai)

Așa cum Dan Nica (apropo, mai stie cineva de acest securache ceva? Pe unde stă, ce mai face? ) a infiinţat Poliţia Locală, tot așa, alti șmecheri, i-au sters lui Robertino datoria de 50.000.000 Euro. Legal.
Potrivit calculelor, 50.000.000 Euro reprezintă 16% din suma tranzacționată. Va dați seama pe ce purcoi de bani stau cei care ne conduc? Asta fiind doar o parte din averea la vedere. Si atunci cum sa nu te doară in pulă de tot si toate? Oameni, legi, la rahat cu toate.
Si acum că avem liber legal la tras in piept Statul, hai să construim.
Ziceam despre Politia Locală Sector 3 că este o bătaie de joc.
Este, dar aparent ăstia și bat la propriu.

Deci, avem liber la neplătit taxe și avem incă o evacuare (da, alta) de pe strada Vulturilor. In miezul Bucureștiului. In gaura din covrig. In miezul din dodoașcă. Să construim și să vindem pe persoană fizică. Noi intre noi, ne intelegem și socotim cum e mai bine pentru noi. Pentru populime, praful de pe tobă.

Dacă se mai trezeste vreunul că trebuie sa plătim taxe sau că facem iar un șmen securist, mai dăm o lege. Pai noi in legi ne impiedicăm?

Deci Politie Locală Sector 3, fii pe fază.

Vegheați la buna evacuare ilegală a terenului, la intimidarea oamenilor și la buna construcție a blocurilor.

Nu fiți leneși.
De aceea vă plătim.

 

 

Advertisements
Posted in Cu bani | Leave a comment

Negoiţă, Costică, Bratu si sexu’

Inainte de Sărbători si de Anul Nou, scriem ceva usor, in Rubrica Diverse, să nu li se aplece. Un fel de saworma dietetica cu de toate: Costică, Negoită, Bratu si sexu’

Votaţi nepotul sefului Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Securitătii lui Ceausescu.
Votaţi RIN GRAND HOTEL! (construiti probabil din banii Securitatii lui Ceausescu, sub protectia unchiului?)
Votaţi omul cu 50.000.000 Euro datorie la ANAF.
Votaţi mafia imobiliară!
Votaţi martorul in dosarul “Sex cu Fotomodele”!
Votaţi Robert Negoiţă!

“Discuţiile fac dovada cunoaşterii de către martor (Negoiţă, n.r.) a activităţii infracţionale a inculpaţilor, apelarea la ei pentru a întreţine acte sexuale, de regulă plătite, cu diferite modele din agenţiile lor, contrar celor declarate atunci când a fost ascultat”.

Frumos, nu?

După o atenta monitorizare a domnului Robert Sorin Negoiţă in spatiul public, există o reală suspiciune de analfabetism functional asupra dansului. Stiti cum fug parlamentarii cand un reporter ii intreaba ceva legat de o greseală gramaticală? Dacă ar fi intrebat ceva in sensul acesta si Negoiţă, l-ar depăsi pe Usain Bolt.

La asa prestanta, e normal sa fii martor intr-un dosar de prostitutie. Nu e mare diferenta intre prostitutia politica si prostitutia cu fotomodele la care Negoiţă ia parte. Da, Justiţia Vieţii a avut grija sa il citeze ca martor, nu ca inculpat. Nu, el doar face sex cu prostituate (probabil si minore).

Negoiţă, da, punem presiune pe Justiţie cand afirmăm ca esti un protejat al sistemului. Si de cat să fie presiunea asta? Cam de 2 bari?
Hai sa atingem si fabrică de făcut bani a băietilor destepti din Sector 3. Politia Locală Sector 3. Si hai sa mai definim o dată drumul banilor. Orice analfabet violent angajat ca si politist local, dă o amendă unei bătrane pentru ca vinde pătrunjel in statia de tramvai. Acesti bani, se duc la bugetul local. Apoi, in urma unei licitatii publice sau in urma unei achizitii directe de la firmele prietenilor primarului, banii ajung exact in buznarele prietenilor primarului. Gata, e clară definitia fabricii de bani?

Revenim scurt pentru a implica si Politia Locala Sector 3. La apariţia stenogramelor in public, Negoiţă si-a mutat-o de pe stanga pe dreapta. In stenograme apar multi interlopi si proxeneti din Constanţa! Ei bine, da, Constanţa! Orasul din care Adrian Bratu, directorul general al fabricii de bani, a fost mutat la Bucuresti. Am zis in unul din posturile anterioare ce smecher era Bratu Adrian in Constanţa, remember? Portul Constanţa, poarte de intrare – iesire droguri, carne vie, Omar Hayssam si altele. Dar a lăsat smecheria de provincie si acum joacă intr-o ligă mai mare, in Capitala. Posibil ca intr-un gang bang organizat in Constanţa, acesti doi indivizi s-au intalnit. Negoiţă si Bratu. Fiecare cu minora lui, nu intre ei 🙂 Iar Negoiţă, suflet sărat (dar bogat material) i-a propus lui Bratu sa il facă Director la Fabrică. Ce spuneti? E posibil acest scenariu? Intrebăm băieti, nu va urzicati.

Negoiţă, ANI l-a declarat incompatibil pe protejatul tău Bratu. El nu avea voie mai doctore sa fie Director. Ce faci primare, nu ai vorbit din timp cu unchiul sa rezolve? Sau e manevră si asta? Cauti motiv sa te duci la alt gang bang sa iti alegi alt director? Hooo, nu ne panicăm. Intrebam doar.  Am zis protejatul Bratu? Cine are funcţii in domenii strategice precum Portul Constanta, CFR Marfă, Domeniu Public S.A., Politie? Un pielea pulii sigur nu. Dar un smecher la costum in relatii in serviciile? De cine sunt controlate aceste domenii? Exact. (Si nu numai in aceste domenii sunt implicate. Vezi SIVECO, UTI – firme de IT cat si SUPERCOM S.A. – firmă de salubritate si ridicat masini, abonată la bugetul Municipiului Bucuresti. Parcarea SUPERCOM S.A. il face si pe Tiriac să saliveze. Vezi Hexi Pharma – abonata la sistemul de sanatate – aici a fost superba extractia lui Dan Condrea – oficial decesul lui la care noi am pus botul ) Definiţia lui Bratu este asemanatoare cu cea a lui Sebastian Ghiţă sau a lui Negoita. Ghiţa nu avea Carte de Muncă la Servicii, dar lucra cu si pentru ele. Sunt de urmărit trei aspecte aici: Unde va ajunge Bratu, pe ce scaun căldut, cine va veni in locul lui si cine va avea un “accident” din cercul care l-au dat jos. Ne simtim totusi usor frustrati că nu putem afla (mai repede) tabăra din spatele scenei care i-a făcut-o lui Bratu in halul ăsta. Băieti, voi nu stiati de această incompatibilitate? Stiati, normal că stiati! Si v-a durut in pulă. De ce v-a durut in pulă? Pentru ca nu riscati nimic. Pentru că, legile facute de voi (da, il avem pe domnul Vasile Dincu pe ţeavă) sunt făcute sa fie blande pentru voi si pentru cei de teapa voastră. Nu vreţi să le modificati? Cine este incompatibil, 15 ani de parnaie la canal. La asa faptă, ar fi fost mai greu sa umblaţi pe culoarul justiţiei să il ungeţi. Dar nu imposibil.

Fie, ne vine in minte altă spetă in care Negoiţă a aranjat scoaterea de sub patrimoniul cultural (da, a aranjat) a scolii de pe Calea Dudesti 191. In martie 2015, Curtea de Apel Bucuresti a anulat Ordinul Ministrului Culturii nr. 2576/12.11.2013 prin care s-a declasat monumentul istoric. Hotararea a fost pronuntata la cererea Asociatiei Salvati Bucurestiul. Plateste cineva? Reface cineva lucrarile? Din banii lui Negoiţă? Ete na, tot din banii publici.
Dar intre timp, decizia nu e definitivă si atunci baietii lui Negoiţă mai pun ulei pe culoarul Justitie sa mearga treburile unse. Si gata, il scoatem pe Negoiţă curat. Am ajuns cu presiunea pe Justie la 3 bari. In curand, de atata presiune, Justitia o sa dea o băşină.
Gata, stim de ce a vrut Negoiţă acest sediu. Cat s-o fi rugat el de baietii din spatelele lui să il lase să isi facă si el o jucărie misto, sa o aranjeze, sa o vopsească ca pe cioară? Acest sediu se află langă o pepinieră de fete tinere. Colegiul tehnic Mihai Bravu se afla la 100 m de sediul Primăriei Sector 3. Este măi Negoiţă? De asta ai vrut tu sa fii aproape de minore sau tinere majore? Carne proaspătă tati.

Sau, alta si mai bună. A vrut Negoiţă sa lucreze in sediul unei foste scoli, ca sa nu mai zică lumea ca nu a fost la scoală? Ah, tare asta? Păi la cat stă Negoiţă acum la scoală, pfuuu, chiar isi merită BAC-ul luat la 31 de ani si doctoratele indrumate de Costică Voicu, fostul Rector Academiei de Politie. Costică, Costică… Costică e un fel de Mugur Isărescu al Academiei si al Serviciilor, bun prieten cu Anghelache. Apropo Costică, parcarea din fata Academiei de Politie a fost candva o bandă de circulatie sau un intreg sens de mers al străzii? Cu cine trebuie sa vorbim si noi să ne facem in acest mod rost de parcare in fata blocului? De ce nu te iei după ucenicul tău securist si iti iei scoală, iar pe curtea scolii o transformi in parcare. Stii ce nasol era pe strada Parfumului? Nu aveai loc sa arunci un ac, nu mai vorbim ca săracii oameni ai primarului, multi interlopi la costum, nu aveau unde să isi pună limuzinele. Ce pana noastră mă Costică, noi sa te invatăm? Chiar asa Costică, cum tolerezi faptul că in Romania există Interlopi. Nu inseamnă că te faci si tu de rahat pentru că absolventii de Academie nu sunt in stare sa termine acest flagel? Sau o frecaţi si voi la Academie cum o freacă ăia la Primărie? Sunteti intr-o frătie permamentă cu ei, interlopii? Doar i-ai vazut pe interlopii Politiei Locale Sector 3 aici, nu? Si i-ai mai văzut pe interlopii adusi de seful partidului PSD, aici. Ii cunosti personal?

Si ar mai fi multe de zis. Le vom scrie la anul. Pană atunci va dorim o masă inbelsugată si un porc gras pe masa de Crăciun.

Recomandat ar fi ca porcii să nu fie din Sectorul 3. 🙂

Posted in Rubrica Diverse | Leave a comment

Imobiliare pe bani

Paralele intre ele. Intre imobiliare.

Revenim cu definitia unchiului fratilor Brothers Negoită.
Constantin Anghelache = seful Compartimentului Aport Valutar Special (AVS) al Securitătii lui Ceausescu.
Stie cineva cati bani a rulat Costică? Stie cineva cati bani s-au „pierdut” dupa Revolutie? Are cineva acces la conturile respective? (stim dintr-un link anterior ca a vandut oameni pe valuta forte.)
Nu. In schimb, monstruozitătile de sute de milioane de euro numite RIN Grand Hotels au apărut in Bucuresti si Ilfov.
In sectorul 3, pană in 2012, primar a fost un om din trupa PDL. Liviu Negoită – foarte bună coincidenta de nume pentru alegători – Liviu, cel mai probabil a incurcat baietii mult mai smecheri din trupa vechiului sef al Securitatii lui Ceausescu. Poate nu a dat vreo autorizatie de constructie, poate vroia 10-15% comision si atunci măseaua stricata a fost scoasă. Liviu Negoită trage si acum dupa el dosare penale pentru ca nu a fost o marioneta model. Din 2012, de cand nepotul Robert a fost pus in functie nu mai sunt probleme. Manipulam cu ziarul RING, cu show-ul lui Maruță unde nepotul este pupat in fund pe fiecare centimetru patrat din buci si mai ales, cu televiziunea de casa Antena 3. Dan Voiculescu, simbolul national al vechii Securităti nu are cum să nu il primească pe nepotul unui fost coleg in casa lui.
Ati incercat sa obtineti o autorizatie de constructie in sectorul 3? Este imposibil. Sunteti in PUZ in PUD, in limitele proprietatii, nu depasiti, nu va abateti, proiect ok si cu toate astea nu se poate. Oamenii stau cu limbile scoase poate le pică ceva. „Legitimate guys ain’t got a chance”
Ati vazut in schimb cum explodează blocurile in sectorul 3?
===
MOB ROLE IN NEW YORK CONSTRUCTION DEPICTED
Special to the New York Times
Published: April 30, 1988
WASHINGTON, April 29— Organized crime controls 75 percent of the construction industry in New York City through its control over the concrete industry and construction unions, an admitted mob captain told Senators today.
Vincent (Fish) Cafaro, a former captain in the Genovese organized-crime family in New York, told the Senate Permanent Subcommittee on Investigations that the Mafia rigged contracting bids in the city by demanding a 2 percent kickback from winning bidders and their unions.
”Legitimate guys ain’t got a chance,” he said.
===
Situatia este similară si in Italia. Gasiti pe net tone de reportaje si documentare despre cum s-a dezvoltat aceasta organizatie acolo si ce s-a intamplat cu oamenii care incercau sa o oprească. (avand in vedere aceste moduri de a actiona, Liviu Negoită e in regulă, putea sa fie la doi metri sub pamant). Nu ii plangem de milă lui Liviu pentru ca are si el spatele acoperit, doar că nu asa bine ca dinastia Anghelache si nepotii.

Să explicăm ce si cum se intamplă cu autorizatiile de constructie.
Presupunem ca ai intrare la aparatul din spatele lui Negoita, la proxenetii prieteni ai acestuia, la interlopii acestuia sau la vreun mason. Vrei sa ridici un bloc ca nuca in perete, intr-o zonă de case, nu poti face asta legal si iti trebuie „ajutor”.
Băietii te ajută, aranjează cu nepotul, ii mai dau niste lectii de scris bastonase si semne de punctuatie pentru a fi in stare sa semneze o hartie, si te-ai facut cu autorizatie.
Presupunem in continuare, că cineva te cheamă cu bloc cu tot in judecată si are noroc cu un judecator corect care dispune demolarea blocului.

http://www.hotnews.ro/stiri-administratie_locala-18402631-primaria-sectorului-3-obligata-demoleze-bloc-zece-etaje-ridicat-calea-dudesti-decizia-poate-atacata-recurs.htm

Ce facem Bobită – Negoită? Cum ati dat voi autorizatia asta ilegală? Singurul raspuns logic ar fi cu spaga si trafic de influentă. Dar cine sa va intrebe de sănătate? Colegii unchiului? Si cum blocul este al unui protejat al vostru, doar nu vă apucati voi sa ii darmati blocul. Veniti si spuneti cum spunea si Firea, ca nu cheltuiti voi banii din bugetul public pentru a demola o cladire ilegală. Si chiar daca vor iesi cohoardele in oameni in strada sa il darmati, il darmati din banii lor, adica din bugetul local angajand o firma prietena cu voi pentru demolare. Deci iesiti si cu spaga si cu banii de demolare . Eventual faceti o licitatie pentru demolare si vorbiti intre voi sa iasa pretul de demolare fix cat valoreaza blocul. Business nu gluma.

E genial de ilegal cum faceti ce vrea cotul vostru in tara asta.
Indiferent de solutie, voi nu pierdeti nimic. Vouă, nu vi se intamplă nimic.
E si vina oamenilor ca nu fac nimic. Si daca vă merge, de ce sa va opriti?
Roberte, nepoate, tu cobori de pe scările DNA (te afisezi acolo si tu de formă, ca sa fii in rand cu lumea), ca si cand iesi de la un Stand Up commedy de pe Lipscani. Mă, dar nu ai nicio greată, te simti ca la tine acasă printre procurori, securisti si masoni, Nu?
Legile le dati tot voi. Le dati in favoarea voastră si atat (aici iar o sa revenim cu ceva frumos, cu Vasilică Dincu si parcările)
Incă o dată. Tu ai niste dosare facute la misto, doar pentru a nu părea ceea ce esti. Intangibil. Martor in dosar de proxenetism, de neplată TVA pentru complexul din Popesti, etc. Dar a avut tupeul sa se ia cineva de tine pentru incendiul din complex? Ai uitat? Cel in care a luat foc etajul 11 facut ilegal din lemn! Evenimentul acela putea fi cu victime, neinteresante aceste evenimente cu oameni pentru ca nu sunt cu bani.
Esti vinovat tu? Glumim mă… Stii doar. Vinovat e lemnul. Era productie romanească.

Ce legatură are Politia Locala cu toata tărăsenia asta imobiliară? Ei sunt unii dintre cainii de pază ai ”dezvoltatorilor”. Ei au grija ca dezvoltatorilor sa nu li se intampla nimic.
Sistemul, pornind cu Dan Nica (apropo, mai stie cineva ceva de acest baiat destept) cel care din functia de ministru de interne a infiintat Politia Locală, si-a creat mecanismele de protectie si de intimidare a celor care ii stau in cale.

Găsiti ceva in neregulă in filmuletul acesta:

Observati interlopii cat un dulap cu insigna de Politie Locală la gat? E legal asa ceva?
Observati ca unul dintre ei, tiganul cu barba, nu vrea să i se vadă fata?
Observati ca Politia Locală a venit pentru a-i intimida pe romii din locatie?
Observati cum intreg aparatul din Primărie se pune in miscare pentru acel teren din mijlocul capitalei?
Motivul oficial este ca s-au primit reclamatii ca se aruncă seringi folosite si oamenii se droghează si de aceea a venit si o purtătoare de ochelari din primărie. (la fel de oficial, Politia Locala contracteaza firme de paza. Ce vreti mai mult?) Voi asa mergeti la orice interventie cand se reclama seringi folosite aruncate? Inca e liber sa gandim, deci o facem. Daca tot era argumentata aceasta interventie, de ce nu ati cerut sprijin Jandarmeriei, MAI-ului (apelati in utlima instanta cu indrumatorul de doctorat al lui Robert Negoita, Rectorul Academiei de Politie, stimabilul Costica) pentru ca va laudati cu protocoale de colaborare cu aceste institutii. Ce intrebare stupida. Raspunsul e unul singur: nu exista baza legala pentru a chema Jandarmeria la o intimidare pentru un interes privat al celor care va conduc. Punct.

Dacă tot esti aici mai politie locala personala, nu auzi si reclamatiile tiganilor cand au intrat oamenii primarului peste ei? Da, povestile alea cum le-au luat si aruncat lucrurile. Pe acelea nu le auzi? Dar auzi ca nepotul lui Anghelache, Roby Roberto, ar trebui sa asigure prin primarie locuinte sociale (sau sociabile, mare diferenta nu e pentru Robert) acelor oameni. Ce zici de asta? Iei vreo masura? De 20 cm?
Merită să ne imaginăm ce s-ar fi intamplat dacă acei pitbulli umani interlopi, in lipsa colegilor de la Active Watch, ar fi intrat in oameni?

Litigiul cu acel teren pare ca e incurcat rău dacă nici aparatul securist din spatele lui Robert nu a putut sa-l rezolve. Miza acelui loc este de zeci de milioane de euro.
Sistemul trebuie sa pună mana pe el cat mai repede. In urma oricarei situatii trebuie sa urmariti cine are de castigat. In acest caz, aceeasi gasca cu mascota Negoita. Dupa ridicarea complexului imobiliar, vom afla cine sunt beneficiarii sau interpusii de serviciu ai acestor intimidari facute de politia locala sector 3.

Succesuri!

 

Posted in Cu bani | Leave a comment

SMURD, pui de lebada si bani

Opt pui de lebădă, furaţi din Parcul IOR. Primarul sectorului 3: “Unii nu au înţeles că locul acestora este alături de părinţii lor”

https://www.a1.ro/news/social/opt-pui-de-lebada-furati-din-parcul-ior-primarul-sectorului-3-unii-nu-au-inteles-ca-locul-acestora-este-alaturi-de-parintii-lor-id664327.html

Am făcut, zilele trecute, un apel către cei care au informaţii referitoare la dispariţia celor 8 pui de lebadă din Parcul IOR. Chiar dacă până acum nu am primit date concrete, mă bucur că, imediat după acest apel, Poliţia Locală Sector 3 a reuşit, cu ajutorul cetăţenilor, să identifice şi să sancţioneze nişte indivizi care pescuiau ilegal. Pe de altă parte, nu ne-am pierdut speranţa şi cred că bobocii de lebadă vor fi recuperaţi. Personal, vreau să acord şi o recompensă celui sau celor care ne vor ajuta să îi găsim şi să îi aducem alături de părinţii lor, în parcul nostru. #iLoveS3 #ParculIOR“, a scris Robert Negoiţă pe pagina sa de Facebook.
Întrebat care este recompensa, Negoiţă a spus:“Dau o mie de lei eu de la mine dacă ne ajută cineva să găsim puiuţii ăştia”, precizând că în viitor parcul va avea sistem de supraveghere video.
http://www.mediafax.ro/social/robert-negoita-ofera-recompensa-o-mie-de-lei-pentru-cei-care-gasesc-puii-de-lebada-disparuti-din-parcul-ior-16398193

Misto manipulare. 100% invatata in sistemu’ securist al lu’ unchiu’.

Cat de grijuliu este primarul. Ma, nu ai sa vezi asa ceva. Cat de rau ii pare lui, cum da el de la el 200 euro, doar sa aduca inapoi cineva, cumva puiutii „ăştia”. Are un stil de a vorbi primarul de te ia durerea de cap cateodata. Mai primarule, asa vorbesti cand iti mai alegi nevasta la vreun concurs de Miss – pregatesti fata sa isi cumpere dopuri de urechi -, asa vorbesti in baie, in cada, cand te scobesti in urechi, in nas, in cur, in ce vrei tu, dar nu cand dai interviu. Vorba lui Dragos Patraru. – Daca nu aflam ca ati copiat licenta de doctorat, noi nici nu am fi zis ca ai luat BAC-ul (citat din memorie).
Ce vrei Patrarule si tu acum, stii cum zice rusul: „Pleaca ai nostri, vin ai nostri”. Ce vrei, oficial, sistemul lui Ceausescu a plecat, dar puradeii sistemului au reimprospatat clasa politica. Sa nu o mai lungim, cei din garda lui Ceausescu si-au pus la conducere odraslele. Desigur, nu avem dovezi ca se fura voturi (nici nu avem aceasta convingere) dar nici nu ar fi fost nevoie. Oamenii sunt foarte usor de manipulat. Si baietii au tehnici specifice.

Bun, deci subiectul este ca s-au furat puii de lebada din parcul IOR. Cine este administratorul acestui parc? Negoita Sorin Robert doctor! Cine trebuia sa previna un astfel de furt? Politia Locala Sector 3!

Tehnica de manipulare folosita in acest caz, este un exemplu clasic de deviere a atentiei. Este tratata pe larg in cartile de alfabetizare a acestor tehnici. Dintr-o belea, facem cumva sa iesim deasupra. Si daca tot ne-a picat pleasca asta hai sa mai palmam niste bani.

1. Ne aratam procupati: apel către cei care au informaţii referitoare la dispariţia celor 8 pui de lebadă din Parcul IOR.

2. Pe aceasta baza de preocupare, deviem atentia si denaturam ideea principala: “mă bucur că, imediat după acest apel, Poliţia Locală Sector 3 a reuşit, cu ajutorul cetăţenilor, să identifice şi să sancţioneze nişte indivizi care pescuiau ilegal.” Aici, pentru ca integrarea si acaparearea maselor de partea primarului sa se intample, trebuiau nominalizate si ele cumva in context, intr-o lumina pozitiva – “cu ajutorul cetăţenilor”. Astfel, masele de votanti sunt manate de mana primarului, ca el e de partea lor, dar si ele sunt de partea primarului. In acest context, nimeni nu mai poate adresa intrebari sau emite un conflict ideologic. Adica, nu prea ti se mai permite tie ca cetatean sa il tragi la raspundere pe primar, ti s-a spus ca esti de partea lui si el de partea ta. Si astfel, de la pui de lebada am ajuns la unii care pescuiau. Pai de asta era vorba?

3. Elemente ce tin de latura pozitiva, optimista: speranţa, recompensă, celui sau celor care ne vor ajuta, alături de părinţii lor, în parcul nostru. Integrarea este totala intre cetateni si primar. Suntem deja o familie, avem o speranta, suntem copii si parinti, avem parcul nostru. Dintre toti, liderul iese normal, in fata. Facand sacrificiul suprem si oferind recompensa, ca doar de aceea e lider.
Nepoate, nu e chiar asa. Tu in parcul asta produci amenzi de mii, sute de mii de lei, de euro. Tu in parcul asta produci bani. Cu intretinerea, cu tarabele, cu terasele. Tu ne zici sa comparam IOR-ul cu Central Park din New York. http://www.mediafax.ro/politic/robert-negoita-in-campanie-parcul-ior-cu-cateva-etaje-mai-sus-decat-central-park-din-new-york-15304791
Daca tot suntem o familie, noi suntem copiii adoptati si fara bani din familia Negoita, 1Q & Company. Voi aveti bani, noi muncim. Voi vedeti lumea, noi nu. Voi va permiteti, noi nu. Voi aveti si dati protectie, noi nu.

4. Si grija nemarginita, nu se opreste aici: “în viitor parcul va avea sistem de supraveghere video.” Ce pleasca pe voi. V-ati mai facut de un contract la stat. Gata, ne-am aranjat de 4-5 milioane de euro. O licitatie, un caiet de sarcini, pac – pac. Caietul de sarcini: Numele firmei trebuie sa inceapa cu litera U, sa contina trei litere si sa se termine cu literele TI. 🙂 Lasati asta cu licitatia, pentru ca iar ajungeti sa faceti licitatie pentru paza unei clante, unui girofar, unui tub de lipici. Licitatia este cioara vopsita cu care umblati, este prelata trasa legal pentru a transfera bani publici tovarasilor vostri. Dar cine naiba sa intervina in tara asta care nu vrea sa stie de capul ei.
Si asa, ipotetic, daca se va observa pe camere ca politistii locali cu salariul minim pe economie fura lebede, rate, gaste, dau amenzi aiurea, scuipa pe jos, arunca gunoaie, le veti da publicitatii? Sau le tineti in circuitul vostru inchis? Sau veti spune ca nu sunt destule camere si ca nu puteti acoperi toata aria parcului, si zona aia in care s-a intamplat rahatul nu era filmata? Si trebuie sa mai luati un sistem, nu? Pai daca a tinut prima data, de ce nu ar tine si a doua? Stiti doar ca oamenii nu comenteaza.
Sau, daca o sa se fure o camera de luat vederi, o sa angajati o firma de paza care sa pazeasca camere video? Caiet de sarcini: numele firmei sa inceapa cu litera N, sa contina trei litere, si sa termine cu EI. 🙂

Dom’ Primar, nepoate, lasa puii de lebada. Noi vorbim de acealasi parc IOR in care un copac a bagat un om in spital?
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/barbat-ranit-grav-de-o-creanga-uriasa-care-s-a-rupt-dintr-un-copac-in-parcul-ior-sotia-si-copilul-au-scapat-nevatamati.html

Sau furtul puilor de lebada are scopul devierii atentiei de la acest subiect mult mai grav. Nu de alta, dar furtul puilor apare in presa fix la o zi dupa ce votantul a fost luat de SMURD din parc. Fix o zi! Ati postat ceva pe Facebook, ati facut valuri cu si despre acest subiect? Sutem prieteni, dar nu am vazut vreo postare. Mucles. Nimic. Ati dat 1.000 lei recompensa pentru pui, dar pe omul acela l-ai ajutat in vreun fel?
S-a deschis vreun dosar penal pentru vatamare? Sau, metaforic forbind, nu a depus plangere mortul?
E vorba de acelasi parc in care matale esti adminstrator pe persoana de primarie, nu fizica, nu?
Fii atent administratore, daca au aia de la Parchet tupeu sa deschida vreun dosar, sa le zici sa deschida pe numele unui ferestrau Skil, ca ala e vinovat, ca nu a vrut sa taie creanga de copac. Da, se bloca, tushea, ii sarea lantul, latra… facea ca un caine, nu alta.
Tu nu esti de vina. Bine ca nu a murit votantul. „Bine” spunem noi, tu nepoate… ai si uitat de el. Ti-ai sters baluța din coltul gurii si zambetul tâmp de pe fata si te-ai intors pe partea cealalta. Ar fi fost scorul Autoritati Sector 3 – Oameni morti : 2-0

De final, cand ai dat „un apel către cei care au informaţii referitoare la dispariţia celor 8 pui de lebadă” aveau telefonul inchis, sau care e faza? 🙂

Manipularea e frumoasa!
De la omul luat de SMURD, ajungem sa tranferam bani publici unor tovarasi pentru un sistem video.

We love S3!

Posted in Viata si Moarte | Leave a comment

Cum o freacă ăia

Pentru ca caldura, pentru ca lipsa de inspiratie si pentru ca tare articolul gasit, vorbim pe limba unui om care a luat BAC-ul la 31 de primaveri si ii dam copy – paste. Primarul Negoita nu putea sa fie nici macar politist local pana la 31 de ani pentru ca lipsa BAC. Smecherie!

Am fost în internship la primăria sectorului 3 și am văzut cum o freacă ăia pe banii tăi

https://www.vice.com/ro/article/am-fost-in-internship-la-primaria-sectorului-3-si-am-vazut-cum-o-freaca-ia-pe-banii-tai-321

Îmi imaginam de la bun început că o să dau numai de cârnați, dar nu mă gândeam că o să fie chiar așa de nașpa.

Patru zile din viața mea le-am petrecut la Primăria Sectorului 3, în cadrul unui internship. Fratele lu’ tata este consilier acolo, așa că era o chestiune de timp până să-l întreb când se face un loc și pentru subsemnatul, că deh, we are family. Fix din același motiv dau și eu textul ăsta anonim. Că săracul n-are nicio vină că a încercat să facă o faptă bună și eu, ca un nesimțit, stric lipeala. Oricum, îmi imaginam de la bun început că o să dau numai de cârnați pe la primărie, dar nu mă gândeam că o să fie chiar așa de nașpa. Sau poate doar eu am văzut lucrurile aşa, naiba ştie.

Pregătirea durează mai ceva ca o nuntă

A făcut primăria anul trecut un mega program de internship, în cadrul căruia tinerii aveau șansa să ajungă funcționari publici la unul dintre ghișeele din strada Parfumului 2-4. Prima dată am vorbit cu cine trebuie din instituție prin luna mai. Primăria arăta ok, era renovată recent, nu prezenta urme de comunism, totul era nou înăuntru. Ca să ajung la omul meu, am trecut o femeie aflată la birou, într-o anticameră, care spunea oricui întreba de nea Caisă că „are treabă şi o să revină dânsul, dar cel mai bine este să luaţi un loc pe hol şi să aşteptaţi până vă cheamă”.

Eu am intrat la ăla în birou cu unchiu-miu, iar respectivul l-a întreabat, la mișto: „Ia spuneți domnul V., acum vă angajați toată familia la stat?” „Ce să-i facem, ne descurcăm și noi cum putem”, i-a răspuns. Căci da, așa este cel mai ușor și cel mai la-ndemână să devii bugetar. Dacă vrei să mă înjuri că nu ai şi tu un unchi sau o mătuşă care să te ajute să te angajezi la stat pe minimumul pe economie, mai bine te răzgândești. Eu n-am plecat de acolo de mişto ce era.

Mă uit așa la tine și te văd un tânăr de viitor, cu perspectivă. Sigur o să ai o carieră îndelungată la noi.

Apoi au stat ăștia puțin de vorbă, ca între șmecheri. Pe mine nici nu m-au băgat în seamă. Când și-a adus aminte totuși că eram de faţă, omul de la primărie m-a întrebat nişte banalităţi, gen ce facultate am făcut, unde mă văd peste cinci ani, de ce îmi doresc să lucrez în cadrul primăriei. Mie în momente din astea îmi vin cap numai replici tâmpite de pe YouTube. De exemplu, ăstuia i-aș fi răspuns cu un sec: „D-al dracu’ și d-ambițios!”,dar pentru că nu puteam face asta, i-am oferit niște căcat frumos, ca să mă asigur că așa merg treburile: „Îmi doresc să mă dezvolt atât pe plan profesional cât și pe plan personal, iar în cadrul primăriei sigur aș reuși lucrul ăsta. Este o provocare pentru mine și sunt convins că o să-i pot face față”; și l-am chişat în freză. Ăsta s-a udat tot și mi-a oferit la rândul sau o porție de căcat și mai frumos ambalat: „Mă uit așa la tine și te văd un tânăr de viitor, cu perspectivă. Sigur o să ai o carieră îndelungată la noi în instituție.”

După discuţia cu el a rămas că mă caută ei. Şi m-au căutat după cinci luni, în septembrie, când s-au hotărât într-un final să dea drumul proiectului.

Testul de admitere în internship, o labă în cerc

La un moment dat am primit un telefon: „Buna ziua domnule C., vrem să vă anunțăm că v-ați calificat pentru proba scrisă, care să va permită să intrați în programul de internship bla bla bla alte căcaturi”, în condițiile în care eu habar n-aveam că urmează vreun test, de orice fel ar fi fost. L-am dat la un liceu oarecare din București. Am intrat în ceva cameră protocolară unde mai erau vreo 20 de inși, toți adunați pentru același lucru. Am luat un scaun în cur la masă și m-am holbat la lume: multe tipe, toate până în 25 de ani, dezvoltate frumos, dar nimeni interesant, așa că nu mi-a trebuit prea mult să mă decid să nu socializez prea tare cu toți. După ce am completat testul, care avea o parte grilă și o parte cu puncte puncte, am mai așteptat câteva zile că să ajung la întâlnirea cu „domnul” primar.

Ai văzut cum face girofarul de pe Salvare? Aşa îi făceau ochii primarului după gagici

Întâlnirea a avut loc într-o joi. Evident că am întârziat. Toată lumea era prezentă, doar ăla mai important, trimis cu dedicație, lipsea. Toți aveau o ţinută uşor festivă, cămașă, papion (gen ospătari), doar eu eram îmbrăcat în boschetar, nebărbierit şi cu fața adormită. Așa s-a nimerit fix atunci, eu n-am avut nicio vină.

Ne-am așezat frumos în cerc, ca la alcoolicii anonimi, și-am început fiecare: nume, prenume, facultatea și sectorul în care locuim în București. Adică fix că la alcoolicii anonimi. Ăsta era filmu’ lu’ Robert Negoiţă: să afle care în ce sector locuieşte. În timpul ăsta, primarul le sorbea pe gagici din priviri de n-avea aer. După ce-am terminat acolo, s-a apucat să vorbească și el lături, despre cât de importantă este o mână întinsă unui tânăr aflat la nevoie. După care am plecat acasă. A fost singura dată când l-am văzut pe primar, în rest, nici măcar accidental, căci „domnul are o agendă foarte încărcată” după cum mi-a spus, la un moment dat, pisi de la relaţii cu clienţii. Mai des mă întâlneam cu el în 2008, când am lucrat o vară la Water Park. Anyway, urma ca de luni să începem.

Luni ne-am prezentat la primărie, unde ne-a luat în primire HR-ista șefă. Abia atunci am aflat cum o să se desfășoare toată perioadă noastră de internship. Următoarele două săptămâni aveam să petrecem câte două zile prin câte un departament, în funcție de ce școală avem fiecare. Am mai semnat niște chestii și am plecat acasă. Să nu care cumva să credeți că am început tot de luni. De mâine (marţi) urma să trecem la treabă, vorba unui idol de-al meu, Gigel Frone îi spune, foarte talentat ca persoană. Dacă te mai întrebi de ce merg lucrurile încet în sistemul de stat, uite d-aia: noi ne-am întâlnit prima dată joi şi am intrat in internship abia marţi.

Una din zece plângeri era despre administratorul care a fugit cu banii de întreţinere

Primele două zile le-am petrecut la departamentul de relații cu publicul. Adică acolo unde vin toți tembelii din sector să înșire probleme. Și tu stai și le asculți, că n-ai încotro, ăla ți-e job-ul. Eu am stat cu două păsări mai avansate în funcție, din departamentul ăla. Una răspundea mail-urilor și alta coordona ce se întâmpla pe acolo. Nu mi-a zis ea: „Bă, eu coordonez chestii pe aici”, dar am tras eu concluzia, la cum se spărgea în figuri.

Altfel, fete de treabă amândouă. Mi-a zis una dintre ele la un moment dat că pot s-o întreb orice sunt curios să aflu. Eu, spre exemplu, eram curios să aflu dacă vrea să facă sex cu mine, așa că am întrebat-o plin de tupeu: „Auzi, niște dosare cu plângeri făcute de cetățeni nu aveți?” Ea s-a uitat la mine cu ochii mari şi umezi și mi-a zis: „Credeam că nu o să mă mai întrebi lucrul asta.” Și mi-a adus, frate, două bibliorafturi pline ochi cu mizerie.

O plângere din zece era cu administratori care fug cu banii de întreținere. Eu mă mir că lucrurile astea se întâmplă, că doar nu pui administrator pe oricine, aşa, random. Sau cine ştie, poate logica este alta şi mă depăşeşte pe mine. Mi-a atras atenția o plângere făcută de o femeie care stătea cu chirie și care spunea că este al doilea an consecutiv în care administratorul de bloc făcea chetă că să repare liftul. Prețul era fix, trei mii de euro, precum anul anterior. Mă gândesc că avea omul ceva combinaţii, de-i trebuia sumă fixă.

<<< M-am dus de două ori la aceeaşi budă a angajaţilor şi de două ori am găsit vasul de toaletă mânjit de căcat. Fotografie de David Goehring, via Flickr >>>

Unul își trăsese cu spray patru locuri de parcare din burtă. Pentru că, de ce nu? La o adică și eu aș face chestia asta în spatele blocului, dacă aș avea unde. Pe lângă asta, erau şi cereri sensibile, cum le numeau ele; sensibile în sensul că cereau cetăţenii tot felul de date despre ce se construieşte în sector pe bani publici. Fetele astea, ori ca să tragă de timp cu răspunsul, ori nu ştiu, că nu m-au lămurit, răspundeau bălării. De exemplu, c etățeanul întreaba cât a costat o sală de sport. Astea îi spuneau că informațiile sunt confidențiale. Cetățeanul revenea și spunea că de fapt datele sunt publice, în baza articolului nu știu care. Reveneau și ele, că de fapt e invers. Unele date chiar nu erau publice, deși ar fi trebuit să fie: achiziții pentru parcuri, borduri, chestii de genul.

Aparte de bibliorafturile cu plângeri era un dosar cu laude aduse primarului. Căci, o să râzi, dar și politicienii au fanii lor. Sunt pe cale de dispariţie, ce-i drept, şi încă se mai bucură la o sticlă de ulei şi o pungă de făină, până o să se curețe de tot și moda asta. Spre exemplu, ăstuia din Sectorul 3, un moș i-a scris un poem, la un moment dat. L-a printat frumos pe un A4, cu un font deosebit (şi nu era comic sans), a plastifiat toată lucrarea regulamentar și a trimis-o pe adresa primăriei. Cred că și acum tot în dosarul ăla roșu a rămas, motiv de caterincă pentru ăia din departament.

În prima zi l-am cunoscut și pe N., colegul fetelor. Nu m-am prins exact ce meserie avea trecută în cartea de muncă, căci trei zile la rând eu l-am văzut jucând World of Warcraft. Pe două monitoare, cu căștile pe cap, ca să nu-l deranjeze nimeni. Poziția biroului îi permitea, cîci în spate lui era peretele. Camere de supraveghere nu-mi amintesc să fi văzut în zona aia, erau doar în zonele de lucru cu publicul. „Pândesc locul ăsta de când m-am angajat aici”, mi-a spus N., mândru, la un moment dat. Să te tot duci la muncă aşa.

În afară de ăştia trei, fetele şi gammer-ul, ceilalţi care stăteau să-i asculte pe cetăţeni cum se plâng erau trecuţi de prima tinereţe. Trei erau direct babete, şi mai era un băiat care ajungea lejer la 40 de ani. Într-unul dintre momentele de pauză, când vorbeau toți despre vacanţele în străinătate şi despre zborurile cu avionul, tipul de 40 de ani a făcut următoarea remarcă: „Nu am apucat să zbor până acum cu avionul, ca nu mi-a permis salariul.” Mi-a fost o clipă milă de el, nu ştiu exact de ce, dar mi-a trecut repede, căci nu l-am trimis eu să se angajeze la stat.

L-am cunoscut pe unul care parcă era decupat din desene animate

A două zi m-au trimis tot la departamentul de relații cu publicul, dar în biroul din spate. Acolo ajunge corespondența, se răspunde la reclamații, treburi de genul asta. A fost mai interesant în prima zi. De aici din birou n-am ce mare lucru să povestesc. Oamenii ăia prestează munca ce implică plicurile, deci nimic spectaculos. Ce poate fi mai distractiv decât să stai în fund şi să aranjezi scrisori, plângeri, cereri şi altele de genul asta? In schimb, pentru că nu te vedea nimeni, puteai sa rupi netul în două fără să te deranjeze cineva. Doar femei, media de vârstă se ducea în 45, deşi era o fată care abia împlinise 18 ani.

Era aici un individ care cred că era tot ceva şef. L-am mirosit după părul dat pe spate, gelat şi plin de mătreaţă, ceasul Cartier cât conserva, total neasortat cu costumul, şi parfumul de cocotă. Uneori mi se întâmplă să asociez feţele cu personaje din desene animate. Ăsta seamăna leit cu Pete din desenele lui Wall Disney. Pentru că stăteam fix în faţa lui, dar în colţul opus al camerei, am putut să-l observ destul de bine. La un moment dat, de prea multă plictiseală, s-a apucat să citească un articol din ziarul Ring. Mare greşeală a făcut, căci s-a făcut singur de căcat printre femeile alea de acolo, fără să-l roage nimeni. O ardea aşa de silabisit şi sacadat, de-mi venea să-l întreb dacă el a citit vreodată ceva în viaţa lui. Şi nu neapărat o carte, dar măcar o etichetă de chiloţi sau instrucţiunile de pe cutia de gel, eventual o subtitrare la ceva filme porno.

Tot în ziua aia am trecut şi pe la biroul de presă. Toate bune, nimeni n-avea treabă cu nimeni, lumea era pe net, fiecare cu ale lui, nimeni nu se lamenta prea tare cu munca. M-a luat în primire o tipă, mi-a spus că ei se ocupă de comunicatele de presă, tot ei căută pe interneţi nasoalele care se scriu despre primar sau despre primărie, ce sa zic, nimic deosebit. Cred că aici m-aş fi potrivit din punct de vedere al mediului, că erau toţi chill, nu era nimeni panicat.

La dezvoltare durabilă înveţi cum să-ţi dezvolţi durabil nervii

A treia zi, joi, urma să încep la departamentul de dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă este „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.” Ce să zic, suna înălțător și interesant. Ceva care contează cu adevărat.

Acolo, în schimb, am găsit o gașcă de bastarzi care frecau menta la marea artă. Dar la modul ăla nesimțit. N-am o problemă cu asta, că și eu am dat-o de gard pe unde am muncit. Bă, dar eu când frecam menta, nu mă durea efectiv în pulă de tot ce se întâmpla în jurul meu. Dacă trecea unul și mi se părea că se uită la mine ca și cum s-ar fi prins că stau degeaba, îmi găseam o activitate, ceva. Ăștia erau închiși fiecare în bula lui și hai noroc, nu conta ce se întâmplă în stânga sau în dreapta. Una își făcea unghiile, două stăteau la bârfă la țigară, la geam, un Gigi din departament flirta cu o milfetă care am înțeles că ar fi ceva miez pe acolo, cu funcție importantă, alții se jucău pe telefon sau vorbeau despre diverse.

Am intrat timid, am dat bună ziua, a văzut că nu mă băga nimeni în seamă, așa că m-am așezat unde am găsit un loc liber cu privirea. S-a întâmplat să fie lângă o fată care la prima vedere părea că o duce capul. Am întrebat-o care-i treaba cu ei, cu ce se ocupă ca să își justifice salariul. „Păi, deocamdată nu facem nimic, nu avem cereri pentru reabilitare. Dar când încep să apară, avem şi noi de treabă.” Mie-mi dădea cu virgule, că asta cu reabilitarea era ultima chestie la care m-aș fi gândit că se întâmplă acolo. Eu mă aşteptam să aflu lucruri care într-adevăr au legătură cu dezvoltarea durabilă. Ce-i drept, nici nu m-am interesat înainte sa văd despre ce este vorba. M-am dus cu nişte aşteptări, care din punctul meu de vedere erau banale, dar și așa, eram complet pe lângă.

I-am întrebat dacă au dat bani pe proiectul ăla, care avea hărți fără legende. Moment în care s-au oprit toți din ce făceau și s-au holbat la mine.

Asta mică mă vede complet debusolat, așa că-și continuă ideea: „La noi vin toate cererile de anvelopare a blocurilor. Practic, când o asociație de locatari se hotărăște să reabiliteze blocul, la noi ajunge plicul. Luăm cererea, o analizăm și o băgam la coadă. Când le vine rândul, îi anunțăm.” Mai bine mă duceam sa lipesc abţibilduri pe bananele din supermarket, era mai interesant. „Ok, am înțeles ce faceți voi. Ce fac eu?” „Aaa, păi ia și tu proiectul ăsta și uită-te pe el”. Și-mi trântește sub nas proiectul, care ar trebui dus la îndeplinire până în 2020. Acum, ce căcat era să fac, oricum nu mă băga nimeni în seamă, m-am apucat să-l răsfoiesc. Și să pun întrebări, că pulă mea, dacă tot vrei să scapi de mine, hai să te iau la întrebări.

Prima întrebare, destul de ironic, a fost dacă au dat bani pe proiectul ăla. Moment în care s-au oprit toți din ce făceau și s-au holbat la mine. Milfeta aia de stătea la vrăjeală mai devreme m-a întreabat de ce pun astfel de întrebări. „Pentru că am găsit în proiectul asta trei hărți care nu au legendă. Ori eu refuz să cred că cine l-a făcut a omis niște chestii așa de elementare. Iar cel care și-a dat acordul nu a văzut că lipsesc niște banalităţi. La facultate am învățat că primul lucru pe care îl adaugi pe o hartă după ce ai terminat-o, este legenda” – şi salut, mai fă-ţi prieteni dacă poţi. Ce m-a mirat totuşi a fost că tipa nu a dat atenţie prea mare. Adică nu i-a picat bine, dar a depăşit momentul repede. Ori poate mă aştepta să termin pregătirea şi să fim colegi pe bune, ca să îmi dea peste nas.

Ce dacă eşti în internship? Scoate şi tu nişte capse!

Ziua următoare am intrat în birou și am luat direct proiectul ăla în primire, nu am mai așteptat niciun sfat de la ăștia, că mă lămurisem deja. Stăteam așa de bine pe scaun și mă uităm prin cartea aia, nici nu simțeam cum trece timpul. Până a venit un flaușat la mine și mi-a spus: „Salut, eu sunt X, nu cred că am făcut cunoștință. Ajută-mă și pe mine să scot capsele astea” și mi-a bagat sub nas un ditai biblioraftul.

Eram pe punctul de-al întreba: „Pai, futu-ți gura mă-tii, eu de asta am venit în internship, să scot capse?”, dar pentru că trăim în societate şi ne supunem normelor, că pula mea, am tăcut. Am scos câteva capse, să nu păr bulangiu, deși i-aș fi făcut dosarul guler. În mod normal aș fi plecat, dar am vrut niște lamuriri în plus, așa că l-am luat la vorbă pe un alt trântor din marele departament, care părea mai competent. Nu de alta, dar eram mega hotărât să plec și speram doar să-mi spună ăla ceva de care să mă agăț și să mă răzgândesc. Doar că ăla parcă știa că vreau să plec: „Da, noi pe aici cam asta facem acum, scoatem capse, scanăm, nu prea avem mare lucru de făcut. Și tu ce? Păi ne ajuți și tu, ce dacă ești în internship? Că trebuie să scanăm toate cererile astea.”

Din punct de vedere financiar, mai repede te duci să lucrezi la call center, căci ai şanse mari să primeşti mai mult de nouă milioane plus bonuri.

În momentul în care au primit cererile alea în format fizic, retardații s-au apucat să le capseze și au exclus posibilitatea ca la un moment dat cererile respective să fie transferate în format electronic. Dar pentru că trăim în era vitezei și am învățat să folosim calculatoarele mai departe de Facebook și porno, ghici ce făceau aproximativ 30 de oameni, câți erau strânși acolo? Eu am cerut voie puțin până acasă, că mi-am adus aminte că aveam ceva de făcut.

Media de vârsta la dezvoltare durabilă era pe la vreo 27-28 de ani. Oameni tineri, care în mod normal ar putea să schimbe chestii, să aducă ceva nou, util, dacă ar exista un minimum de interes. Dar nu frate, nu în cazul lor. Anyway, şi aici multe femei. Printre ele şi o fostă colegă de generală cu care nu mai vorbisem de șapte ani. Femeia era bugetar de doi ani. „Da, e nasol, salariul mic, dar asta este, ne descurcăm şi noi cum putem”, mi-a povestit la o ţigară pe care o fumam la geam, sub semnul cu fumatul interzis.

Să te duci să lucrezi într-o primărie ar trebui să fie ultima ta opţiune

Salariul este minimum pe economie, ca să ştii de la început şi să nu-ţi faci speranţe prea mari în privinţa asta. Dacă anii trecuţi bugetarii primeau o tonă de sporuri, acum că le-au tăiat au rămas cu pula. Dacă nu ai o funcţie de conducere, cu nouă sute de lei plus bonuri ai să rămâi mult timp din momentul în care te angajezi. Iar dacă ajungi să conduci ceva, salariul îţi urcă până pe la două mii de lei. Dar asta după ceva ani pierduţi. Că la un moment dat, neoficial, fiecare se descurcă cum poate, este altă socoteală. Deci din punct de vedere financiar mai repede te duci la un call center, căci ai şanse mari să primeşti mai mult de nouă milioane plus bonuri.

Am văzut şi oameni cu bani plimbându-se prin primărie. Dacă ajungi pe-acolo, îi recunoşti uşor după bijuteriile etalate ostentativ. Nu am stat să văd care ce maşină conduce, dar prin parcare am mai văzut un Range Rover, un A7, un BMW seria Ţ, maşini din astea de bugetari pe care le vezi prin parcările hotelurilor de 5* din Mamaia.

Dacă vrei să te dai bine pe lângă cineva în speranţa că o să avansezi în carieră, nu te judecă nimeni, dar dacă alegi o instituţie publică, şi-n mod special una ca asta, atunci îţi meriţi soarta.

Dacă vrei să ajungi la stadiul ăsta de bogăție, probabil trebuie să-ţi pregăteşti limba, să o înfigi adânc între bucile celor care îşi fac veacul pe acolo. „Vai, doamna Buci, ce bine arătaţi astăzi! Da-ţi-mi voie să vă îmbrăţişez!”, îi spunea un libidinos unei muieri pe hol, în timp ce o pupa zgomotos pe obraji. „Vai, domnule Buci, ce amabil sunteţi”, îi răspunde ea și se gudura ca un câine care abia aşteapta să fie scos în parc. Și asta este doar o mostră de pupat în cur.

S-ar putea să spui tu că n-ai o problemă cu treaba asta, că până la urmă toţi va trebui s-o facem, mai devreme sau mai târziu. Crede-mă pe cuvânt, la fel mă minţeam şi eu. Dar daca ai un minimum de respect faţă de tine, ai să-ţi dai seama că oamenii ăia nu merită nici măcar băgaţi în seamă. Dacă vrei să te dai bine pe lângă cineva în speranţa că o să avansezi în carieră, nu te judecă nimeni, dar dacă alegi o instituţie publică, şi-n mod special una ca asta, atunci îţi meriţi soarta ce te aşteaptă.

După ce s-a terminat tot stagiul de pregătire, cei 18 interni au primit şi diplome de participare, conform comunicatului de la ei de pe site. Uitând să menţioneze faptul că din ăia 18, cel puţin unul s-a pierdut pe drum.

 

Posted in Rubrica Diverse | Leave a comment