SMURD, pui de lebada si bani

Opt pui de lebădă, furaţi din Parcul IOR. Primarul sectorului 3: “Unii nu au înţeles că locul acestora este alături de părinţii lor”

https://www.a1.ro/news/social/opt-pui-de-lebada-furati-din-parcul-ior-primarul-sectorului-3-unii-nu-au-inteles-ca-locul-acestora-este-alaturi-de-parintii-lor-id664327.html

Am făcut, zilele trecute, un apel către cei care au informaţii referitoare la dispariţia celor 8 pui de lebadă din Parcul IOR. Chiar dacă până acum nu am primit date concrete, mă bucur că, imediat după acest apel, Poliţia Locală Sector 3 a reuşit, cu ajutorul cetăţenilor, să identifice şi să sancţioneze nişte indivizi care pescuiau ilegal. Pe de altă parte, nu ne-am pierdut speranţa şi cred că bobocii de lebadă vor fi recuperaţi. Personal, vreau să acord şi o recompensă celui sau celor care ne vor ajuta să îi găsim şi să îi aducem alături de părinţii lor, în parcul nostru. #iLoveS3 #ParculIOR“, a scris Robert Negoiţă pe pagina sa de Facebook.
Întrebat care este recompensa, Negoiţă a spus:“Dau o mie de lei eu de la mine dacă ne ajută cineva să găsim puiuţii ăştia”, precizând că în viitor parcul va avea sistem de supraveghere video.
http://www.mediafax.ro/social/robert-negoita-ofera-recompensa-o-mie-de-lei-pentru-cei-care-gasesc-puii-de-lebada-disparuti-din-parcul-ior-16398193

Misto manipulare. 100% invatata in sistemu’ lu’ unchiu’.

Cat de grijuliu este primarul. Ma, nu ai sa vezi asa ceva. Cat de rau ii pare lui, cum da el de la el 200 euro, doar sa aduca inapoi cineva, cumva puiutii „ăştia”. Are un stil de a vorbi primarul de te ia durerea de cap cateodata. Mai primarule, asa vorbesti cand iti mai alegi nevasta la vreun concurs de Miss – pregatesti fata sa isi cumpere dopuri de urechi -, asa vorbesti in baie, in cada, cand te scobesti in urechi, in nas, in cur, in ce vrei tu, dar nu cand dai interviu. Vorba lui Dragos Patraru. – Daca nu aflam ca ati copiat licenta de doctorat, noi nici nu am fi zis ca ai luat BAC-ul (citat din memorie).
Ce vrei Patrarule si tu acum, stii cum zice rusul: „Pleaca ai nostri, vin ai nostri”. Ce vrei, oficial, sistemul lui Ceausescu a plecat, dar puradeii sistemului au reimprospatat clasa politica. Sa nu o mai lungim, cei din garda lui Ceausescu si-au pus la conducere odraslele. Desigur, nu avem dovezi ca se fura voturi (nici nu avem aceasta convingere) dar nici nu ar fi fost nevoie. Oamenii sunt foarte usor de manipulat. Si baietii au tehnici specifice.

Bun, deci subiectul este ca s-au furat puii de lebada din parcul IOR. Cine este administratorul acestui parc? Negoita Sorin Robert doctor! Cine trebuia sa previna un astfel de furt? Politia Locala Sector 3!

Tehnica de manipulare folosita in acest caz, este un exemplu clasic de deviere a atentiei. Este tratata pe larg in cartile de alfabetizare a acestor tehnici. Dintr-o belea, facem cumva sa iesim deasupra. Si daca tot ne-a picat pleasca asta hai sa mai palmam niste bani.

1. Ne aratam procupati: apel către cei care au informaţii referitoare la dispariţia celor 8 pui de lebadă din Parcul IOR.

2. Pe aceasta baza de preocupare, deviem atentia si denaturam ideea principala: “mă bucur că, imediat după acest apel, Poliţia Locală Sector 3 a reuşit, cu ajutorul cetăţenilor, să identifice şi să sancţioneze nişte indivizi care pescuiau ilegal.” Aici, pentru ca integrarea si acaparearea maselor de partea primarului sa se intample, trebuiau nominalizate si ele cumva in context, intr-o lumina pozitiva – “cu ajutorul cetăţenilor”. Astfel, masele de votanti sunt manate de mana primarului, ca el e de partea lor, dar si ele sunt de partea primarului. In acest context, nimeni nu mai poate adresa intrebari sau emite un conflict ideologic. Adica, nu prea ti se mai permite tie ca cetatean sa il tragi la raspundere pe primar, ti s-a spus ca esti de partea lui si el de partea ta. Si astfel, de la pui de lebada am ajuns la unii care pescuiau. Pai de asta era vorba?

3. Elemente ce tin de latura pozitiva, optimista: speranţa, recompensă, celui sau celor care ne vor ajuta, alături de părinţii lor, în parcul nostru. Integrarea este totala intre cetateni si primar. Suntem deja o familie, avem o speranta, suntem copii si parinti, avem parcul nostru. Dintre toti, liderul iese normal, in fata. Facand sacrificiul suprem si oferind recompensa, ca doar de aceea e lider.
Nepoate, nu e chiar asa. Tu in parcul asta produci amenzi de mii, sute de mii de lei, de euro. Tu in parcul asta produci bani. Cu intretinerea, cu tarabele, cu terasele. Tu ne zici sa comparam IOR-ul cu Central Park din New York. http://www.mediafax.ro/politic/robert-negoita-in-campanie-parcul-ior-cu-cateva-etaje-mai-sus-decat-central-park-din-new-york-15304791
Daca tot suntem o familie, noi suntem copiii adoptati si fara bani din familia Negoita, 1Q & Company. Voi aveti bani, noi muncim. Voi vedeti lumea, noi nu. Voi va permiteti, noi nu. Voi aveti si dati protectie, noi nu.

4. Si grija nemarginita, nu se opreste aici: “în viitor parcul va avea sistem de supraveghere video.” Ce pleasca pe voi. V-ati mai facut de un contract la stat. Gata, ne-am aranjat de 4-5 milioane de euro. O licitatie, un caiet de sarcini, pac – pac. Caietul de sarcini: Numele firmei trebuie sa inceapa cu litera U, sa contina trei litere si sa se termine cu literele TI. 🙂 Lasati asta cu licitatia, pentru ca iar ajungeti sa faceti licitatie pentru paza unei clante, unui girofar, unui tub de lipici. Licitatia este cioara vopsita cu care umblati, este prelata trasa legal pentru a transfera bani publici tovarasilor vostri. Dar cine naiba sa intervina in tara asta care nu vrea sa stie de capul ei.
Si asa, ipotetic, daca se va observa pe camere ca politistii locali cu salariul minim pe economie fura lebede, rate, gaste, dau amenzi aiurea, scuipa pe jos, arunca gunoaie, le veti da publicitatii? Sau le tineti in circuitul vostru inchis? Sau veti spune ca nu sunt destule camere si ca nu puteti acoperi toata aria parcului, si zona aia in care s-a intamplat rahatul nu era filmata? Si trebuie sa mai luati un sistem, nu? Pai daca a tinut prima data, de ce nu ar tine si a doua? Stiti doar ca oamenii nu comenteaza.
Sau, daca o sa se fure o camera de luat vederi, o sa angajati o firma de paza care sa pazeasca camere video? Caiet de sarcini: numele firmei sa inceapa cu litera N, sa contina trei litere, si sa termine cu EI. 🙂

Dom’ Primar, nepoate, lasa puii de lebada. Noi vorbim de acealasi parc IOR in care un copac a bagat un om in spital?
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/barbat-ranit-grav-de-o-creanga-uriasa-care-s-a-rupt-dintr-un-copac-in-parcul-ior-sotia-si-copilul-au-scapat-nevatamati.html

Sau furtul puilor de lebada are scopul devierii atentiei de la acest subiect mult mai grav. Nu de alta, dar furtul puilor apare in presa fix la o zi dupa ce votantul a fost luat de SMURD din parc. Fix o zi! Ati postat ceva pe Facebook, ati facut valuri cu si despre acest subiect? Sutem prieteni, dar nu am vazut vreo postare. Mucles. Nimic. Ati dat 1.000 lei recompensa pentru pui, dar pe omul acela l-ai ajutat in vreun fel?
S-a deschis vreun dosar penal pentru vatamare? Sau, metaforic forbind, nu a depus plangere mortul?
E vorba de acelasi parc in care matale esti adminstrator pe persoana de primarie, nu fizica, nu?
Fii atent administratore, daca au aia de la Parchet tupeu sa deschida vreun dosar, sa le zici sa deschida pe numele unui ferestrau Skil, ca ala e vinovat, ca nu a vrut sa taie creanga de copac. Da, se bloca, tushea, ii sarea lantul, latra… facea ca un caine, nu alta.
Tu nu esti de vina. Bine ca nu a murit votantul. „Bine” spunem noi, tu nepoate… ai si uitat de el. Ti-ai sters baluța din coltul gurii si zambetul tâmp de pe fata si te-ai intors pe partea cealalta. Ar fi fost scorul Autoritati Sector 3 – Oameni morti : 2-0

De final, cand ai dat „un apel către cei care au informaţii referitoare la dispariţia celor 8 pui de lebadă” aveau telefonul inchis, sau care e faza? 🙂

Manipularea e frumoasa!
De la omul luat de SMURD, ajungem sa tranferam bani publici unor tovarasi pentru un sistem video.

We love S3!

Posted in Viata si Moarte | Leave a comment

Cum o freacă ăia

Pentru ca caldura, pentru ca lipsa de inspiratie si pentru ca tare articolul gasit, vorbim pe limba unui om care a luat BAC-ul la 31 de primaveri si ii dam copy – paste. Primarul Negoita nu putea sa fie nici macar politist local pana la 31 de ani pentru ca lipsa BAC. Smecherie!

Am fost în internship la primăria sectorului 3 și am văzut cum o freacă ăia pe banii tăi

https://www.vice.com/ro/article/am-fost-in-internship-la-primaria-sectorului-3-si-am-vazut-cum-o-freaca-ia-pe-banii-tai-321

Îmi imaginam de la bun început că o să dau numai de cârnați, dar nu mă gândeam că o să fie chiar așa de nașpa.

Patru zile din viața mea le-am petrecut la Primăria Sectorului 3, în cadrul unui internship. Fratele lu’ tata este consilier acolo, așa că era o chestiune de timp până să-l întreb când se face un loc și pentru subsemnatul, că deh, we are family. Fix din același motiv dau și eu textul ăsta anonim. Că săracul n-are nicio vină că a încercat să facă o faptă bună și eu, ca un nesimțit, stric lipeala. Oricum, îmi imaginam de la bun început că o să dau numai de cârnați pe la primărie, dar nu mă gândeam că o să fie chiar așa de nașpa. Sau poate doar eu am văzut lucrurile aşa, naiba ştie.

Pregătirea durează mai ceva ca o nuntă

A făcut primăria anul trecut un mega program de internship, în cadrul căruia tinerii aveau șansa să ajungă funcționari publici la unul dintre ghișeele din strada Parfumului 2-4. Prima dată am vorbit cu cine trebuie din instituție prin luna mai. Primăria arăta ok, era renovată recent, nu prezenta urme de comunism, totul era nou înăuntru. Ca să ajung la omul meu, am trecut o femeie aflată la birou, într-o anticameră, care spunea oricui întreba de nea Caisă că „are treabă şi o să revină dânsul, dar cel mai bine este să luaţi un loc pe hol şi să aşteptaţi până vă cheamă”.

Eu am intrat la ăla în birou cu unchiu-miu, iar respectivul l-a întreabat, la mișto: „Ia spuneți domnul V., acum vă angajați toată familia la stat?” „Ce să-i facem, ne descurcăm și noi cum putem”, i-a răspuns. Căci da, așa este cel mai ușor și cel mai la-ndemână să devii bugetar. Dacă vrei să mă înjuri că nu ai şi tu un unchi sau o mătuşă care să te ajute să te angajezi la stat pe minimumul pe economie, mai bine te răzgândești. Eu n-am plecat de acolo de mişto ce era.

Mă uit așa la tine și te văd un tânăr de viitor, cu perspectivă. Sigur o să ai o carieră îndelungată la noi.

Apoi au stat ăștia puțin de vorbă, ca între șmecheri. Pe mine nici nu m-au băgat în seamă. Când și-a adus aminte totuși că eram de faţă, omul de la primărie m-a întrebat nişte banalităţi, gen ce facultate am făcut, unde mă văd peste cinci ani, de ce îmi doresc să lucrez în cadrul primăriei. Mie în momente din astea îmi vin cap numai replici tâmpite de pe YouTube. De exemplu, ăstuia i-aș fi răspuns cu un sec: „D-al dracu’ și d-ambițios!”,dar pentru că nu puteam face asta, i-am oferit niște căcat frumos, ca să mă asigur că așa merg treburile: „Îmi doresc să mă dezvolt atât pe plan profesional cât și pe plan personal, iar în cadrul primăriei sigur aș reuși lucrul ăsta. Este o provocare pentru mine și sunt convins că o să-i pot face față”; și l-am chişat în freză. Ăsta s-a udat tot și mi-a oferit la rândul sau o porție de căcat și mai frumos ambalat: „Mă uit așa la tine și te văd un tânăr de viitor, cu perspectivă. Sigur o să ai o carieră îndelungată la noi în instituție.”

După discuţia cu el a rămas că mă caută ei. Şi m-au căutat după cinci luni, în septembrie, când s-au hotărât într-un final să dea drumul proiectului.

Testul de admitere în internship, o labă în cerc

La un moment dat am primit un telefon: „Buna ziua domnule C., vrem să vă anunțăm că v-ați calificat pentru proba scrisă, care să va permită să intrați în programul de internship bla bla bla alte căcaturi”, în condițiile în care eu habar n-aveam că urmează vreun test, de orice fel ar fi fost. L-am dat la un liceu oarecare din București. Am intrat în ceva cameră protocolară unde mai erau vreo 20 de inși, toți adunați pentru același lucru. Am luat un scaun în cur la masă și m-am holbat la lume: multe tipe, toate până în 25 de ani, dezvoltate frumos, dar nimeni interesant, așa că nu mi-a trebuit prea mult să mă decid să nu socializez prea tare cu toți. După ce am completat testul, care avea o parte grilă și o parte cu puncte puncte, am mai așteptat câteva zile că să ajung la întâlnirea cu „domnul” primar.

Ai văzut cum face girofarul de pe Salvare? Aşa îi făceau ochii primarului după gagici

Întâlnirea a avut loc într-o joi. Evident că am întârziat. Toată lumea era prezentă, doar ăla mai important, trimis cu dedicație, lipsea. Toți aveau o ţinută uşor festivă, cămașă, papion (gen ospătari), doar eu eram îmbrăcat în boschetar, nebărbierit şi cu fața adormită. Așa s-a nimerit fix atunci, eu n-am avut nicio vină.

Ne-am așezat frumos în cerc, ca la alcoolicii anonimi, și-am început fiecare: nume, prenume, facultatea și sectorul în care locuim în București. Adică fix că la alcoolicii anonimi. Ăsta era filmu’ lu’ Robert Negoiţă: să afle care în ce sector locuieşte. În timpul ăsta, primarul le sorbea pe gagici din priviri de n-avea aer. După ce-am terminat acolo, s-a apucat să vorbească și el lături, despre cât de importantă este o mână întinsă unui tânăr aflat la nevoie. După care am plecat acasă. A fost singura dată când l-am văzut pe primar, în rest, nici măcar accidental, căci „domnul are o agendă foarte încărcată” după cum mi-a spus, la un moment dat, pisi de la relaţii cu clienţii. Mai des mă întâlneam cu el în 2008, când am lucrat o vară la Water Park. Anyway, urma ca de luni să începem.

Luni ne-am prezentat la primărie, unde ne-a luat în primire HR-ista șefă. Abia atunci am aflat cum o să se desfășoare toată perioadă noastră de internship. Următoarele două săptămâni aveam să petrecem câte două zile prin câte un departament, în funcție de ce școală avem fiecare. Am mai semnat niște chestii și am plecat acasă. Să nu care cumva să credeți că am început tot de luni. De mâine (marţi) urma să trecem la treabă, vorba unui idol de-al meu, Gigel Frone îi spune, foarte talentat ca persoană. Dacă te mai întrebi de ce merg lucrurile încet în sistemul de stat, uite d-aia: noi ne-am întâlnit prima dată joi şi am intrat in internship abia marţi.

Una din zece plângeri era despre administratorul care a fugit cu banii de întreţinere

Primele două zile le-am petrecut la departamentul de relații cu publicul. Adică acolo unde vin toți tembelii din sector să înșire probleme. Și tu stai și le asculți, că n-ai încotro, ăla ți-e job-ul. Eu am stat cu două păsări mai avansate în funcție, din departamentul ăla. Una răspundea mail-urilor și alta coordona ce se întâmpla pe acolo. Nu mi-a zis ea: „Bă, eu coordonez chestii pe aici”, dar am tras eu concluzia, la cum se spărgea în figuri.

Altfel, fete de treabă amândouă. Mi-a zis una dintre ele la un moment dat că pot s-o întreb orice sunt curios să aflu. Eu, spre exemplu, eram curios să aflu dacă vrea să facă sex cu mine, așa că am întrebat-o plin de tupeu: „Auzi, niște dosare cu plângeri făcute de cetățeni nu aveți?” Ea s-a uitat la mine cu ochii mari şi umezi și mi-a zis: „Credeam că nu o să mă mai întrebi lucrul asta.” Și mi-a adus, frate, două bibliorafturi pline ochi cu mizerie.

O plângere din zece era cu administratori care fug cu banii de întreținere. Eu mă mir că lucrurile astea se întâmplă, că doar nu pui administrator pe oricine, aşa, random. Sau cine ştie, poate logica este alta şi mă depăşeşte pe mine. Mi-a atras atenția o plângere făcută de o femeie care stătea cu chirie și care spunea că este al doilea an consecutiv în care administratorul de bloc făcea chetă că să repare liftul. Prețul era fix, trei mii de euro, precum anul anterior. Mă gândesc că avea omul ceva combinaţii, de-i trebuia sumă fixă.

<<< M-am dus de două ori la aceeaşi budă a angajaţilor şi de două ori am găsit vasul de toaletă mânjit de căcat. Fotografie de David Goehring, via Flickr >>>

Unul își trăsese cu spray patru locuri de parcare din burtă. Pentru că, de ce nu? La o adică și eu aș face chestia asta în spatele blocului, dacă aș avea unde. Pe lângă asta, erau şi cereri sensibile, cum le numeau ele; sensibile în sensul că cereau cetăţenii tot felul de date despre ce se construieşte în sector pe bani publici. Fetele astea, ori ca să tragă de timp cu răspunsul, ori nu ştiu, că nu m-au lămurit, răspundeau bălării. De exemplu, c etățeanul întreaba cât a costat o sală de sport. Astea îi spuneau că informațiile sunt confidențiale. Cetățeanul revenea și spunea că de fapt datele sunt publice, în baza articolului nu știu care. Reveneau și ele, că de fapt e invers. Unele date chiar nu erau publice, deși ar fi trebuit să fie: achiziții pentru parcuri, borduri, chestii de genul.

Aparte de bibliorafturile cu plângeri era un dosar cu laude aduse primarului. Căci, o să râzi, dar și politicienii au fanii lor. Sunt pe cale de dispariţie, ce-i drept, şi încă se mai bucură la o sticlă de ulei şi o pungă de făină, până o să se curețe de tot și moda asta. Spre exemplu, ăstuia din Sectorul 3, un moș i-a scris un poem, la un moment dat. L-a printat frumos pe un A4, cu un font deosebit (şi nu era comic sans), a plastifiat toată lucrarea regulamentar și a trimis-o pe adresa primăriei. Cred că și acum tot în dosarul ăla roșu a rămas, motiv de caterincă pentru ăia din departament.

În prima zi l-am cunoscut și pe N., colegul fetelor. Nu m-am prins exact ce meserie avea trecută în cartea de muncă, căci trei zile la rând eu l-am văzut jucând World of Warcraft. Pe două monitoare, cu căștile pe cap, ca să nu-l deranjeze nimeni. Poziția biroului îi permitea, cîci în spate lui era peretele. Camere de supraveghere nu-mi amintesc să fi văzut în zona aia, erau doar în zonele de lucru cu publicul. „Pândesc locul ăsta de când m-am angajat aici”, mi-a spus N., mândru, la un moment dat. Să te tot duci la muncă aşa.

În afară de ăştia trei, fetele şi gammer-ul, ceilalţi care stăteau să-i asculte pe cetăţeni cum se plâng erau trecuţi de prima tinereţe. Trei erau direct babete, şi mai era un băiat care ajungea lejer la 40 de ani. Într-unul dintre momentele de pauză, când vorbeau toți despre vacanţele în străinătate şi despre zborurile cu avionul, tipul de 40 de ani a făcut următoarea remarcă: „Nu am apucat să zbor până acum cu avionul, ca nu mi-a permis salariul.” Mi-a fost o clipă milă de el, nu ştiu exact de ce, dar mi-a trecut repede, căci nu l-am trimis eu să se angajeze la stat.

L-am cunoscut pe unul care parcă era decupat din desene animate

A două zi m-au trimis tot la departamentul de relații cu publicul, dar în biroul din spate. Acolo ajunge corespondența, se răspunde la reclamații, treburi de genul asta. A fost mai interesant în prima zi. De aici din birou n-am ce mare lucru să povestesc. Oamenii ăia prestează munca ce implică plicurile, deci nimic spectaculos. Ce poate fi mai distractiv decât să stai în fund şi să aranjezi scrisori, plângeri, cereri şi altele de genul asta? In schimb, pentru că nu te vedea nimeni, puteai sa rupi netul în două fără să te deranjeze cineva. Doar femei, media de vârstă se ducea în 45, deşi era o fată care abia împlinise 18 ani.

Era aici un individ care cred că era tot ceva şef. L-am mirosit după părul dat pe spate, gelat şi plin de mătreaţă, ceasul Cartier cât conserva, total neasortat cu costumul, şi parfumul de cocotă. Uneori mi se întâmplă să asociez feţele cu personaje din desene animate. Ăsta seamăna leit cu Pete din desenele lui Wall Disney. Pentru că stăteam fix în faţa lui, dar în colţul opus al camerei, am putut să-l observ destul de bine. La un moment dat, de prea multă plictiseală, s-a apucat să citească un articol din ziarul Ring. Mare greşeală a făcut, căci s-a făcut singur de căcat printre femeile alea de acolo, fără să-l roage nimeni. O ardea aşa de silabisit şi sacadat, de-mi venea să-l întreb dacă el a citit vreodată ceva în viaţa lui. Şi nu neapărat o carte, dar măcar o etichetă de chiloţi sau instrucţiunile de pe cutia de gel, eventual o subtitrare la ceva filme porno.

Tot în ziua aia am trecut şi pe la biroul de presă. Toate bune, nimeni n-avea treabă cu nimeni, lumea era pe net, fiecare cu ale lui, nimeni nu se lamenta prea tare cu munca. M-a luat în primire o tipă, mi-a spus că ei se ocupă de comunicatele de presă, tot ei căută pe interneţi nasoalele care se scriu despre primar sau despre primărie, ce sa zic, nimic deosebit. Cred că aici m-aş fi potrivit din punct de vedere al mediului, că erau toţi chill, nu era nimeni panicat.

La dezvoltare durabilă înveţi cum să-ţi dezvolţi durabil nervii

A treia zi, joi, urma să încep la departamentul de dezvoltare durabilă. Dezvoltarea durabilă este „dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi.” Ce să zic, suna înălțător și interesant. Ceva care contează cu adevărat.

Acolo, în schimb, am găsit o gașcă de bastarzi care frecau menta la marea artă. Dar la modul ăla nesimțit. N-am o problemă cu asta, că și eu am dat-o de gard pe unde am muncit. Bă, dar eu când frecam menta, nu mă durea efectiv în pulă de tot ce se întâmpla în jurul meu. Dacă trecea unul și mi se părea că se uită la mine ca și cum s-ar fi prins că stau degeaba, îmi găseam o activitate, ceva. Ăștia erau închiși fiecare în bula lui și hai noroc, nu conta ce se întâmplă în stânga sau în dreapta. Una își făcea unghiile, două stăteau la bârfă la țigară, la geam, un Gigi din departament flirta cu o milfetă care am înțeles că ar fi ceva miez pe acolo, cu funcție importantă, alții se jucău pe telefon sau vorbeau despre diverse.

Am intrat timid, am dat bună ziua, a văzut că nu mă băga nimeni în seamă, așa că m-am așezat unde am găsit un loc liber cu privirea. S-a întâmplat să fie lângă o fată care la prima vedere părea că o duce capul. Am întrebat-o care-i treaba cu ei, cu ce se ocupă ca să își justifice salariul. „Păi, deocamdată nu facem nimic, nu avem cereri pentru reabilitare. Dar când încep să apară, avem şi noi de treabă.” Mie-mi dădea cu virgule, că asta cu reabilitarea era ultima chestie la care m-aș fi gândit că se întâmplă acolo. Eu mă aşteptam să aflu lucruri care într-adevăr au legătură cu dezvoltarea durabilă. Ce-i drept, nici nu m-am interesat înainte sa văd despre ce este vorba. M-am dus cu nişte aşteptări, care din punctul meu de vedere erau banale, dar și așa, eram complet pe lângă.

I-am întrebat dacă au dat bani pe proiectul ăla, care avea hărți fără legende. Moment în care s-au oprit toți din ce făceau și s-au holbat la mine.

Asta mică mă vede complet debusolat, așa că-și continuă ideea: „La noi vin toate cererile de anvelopare a blocurilor. Practic, când o asociație de locatari se hotărăște să reabiliteze blocul, la noi ajunge plicul. Luăm cererea, o analizăm și o băgam la coadă. Când le vine rândul, îi anunțăm.” Mai bine mă duceam sa lipesc abţibilduri pe bananele din supermarket, era mai interesant. „Ok, am înțeles ce faceți voi. Ce fac eu?” „Aaa, păi ia și tu proiectul ăsta și uită-te pe el”. Și-mi trântește sub nas proiectul, care ar trebui dus la îndeplinire până în 2020. Acum, ce căcat era să fac, oricum nu mă băga nimeni în seamă, m-am apucat să-l răsfoiesc. Și să pun întrebări, că pulă mea, dacă tot vrei să scapi de mine, hai să te iau la întrebări.

Prima întrebare, destul de ironic, a fost dacă au dat bani pe proiectul ăla. Moment în care s-au oprit toți din ce făceau și s-au holbat la mine. Milfeta aia de stătea la vrăjeală mai devreme m-a întreabat de ce pun astfel de întrebări. „Pentru că am găsit în proiectul asta trei hărți care nu au legendă. Ori eu refuz să cred că cine l-a făcut a omis niște chestii așa de elementare. Iar cel care și-a dat acordul nu a văzut că lipsesc niște banalităţi. La facultate am învățat că primul lucru pe care îl adaugi pe o hartă după ce ai terminat-o, este legenda” – şi salut, mai fă-ţi prieteni dacă poţi. Ce m-a mirat totuşi a fost că tipa nu a dat atenţie prea mare. Adică nu i-a picat bine, dar a depăşit momentul repede. Ori poate mă aştepta să termin pregătirea şi să fim colegi pe bune, ca să îmi dea peste nas.

Ce dacă eşti în internship? Scoate şi tu nişte capse!

Ziua următoare am intrat în birou și am luat direct proiectul ăla în primire, nu am mai așteptat niciun sfat de la ăștia, că mă lămurisem deja. Stăteam așa de bine pe scaun și mă uităm prin cartea aia, nici nu simțeam cum trece timpul. Până a venit un flaușat la mine și mi-a spus: „Salut, eu sunt X, nu cred că am făcut cunoștință. Ajută-mă și pe mine să scot capsele astea” și mi-a bagat sub nas un ditai biblioraftul.

Eram pe punctul de-al întreba: „Pai, futu-ți gura mă-tii, eu de asta am venit în internship, să scot capse?”, dar pentru că trăim în societate şi ne supunem normelor, că pula mea, am tăcut. Am scos câteva capse, să nu păr bulangiu, deși i-aș fi făcut dosarul guler. În mod normal aș fi plecat, dar am vrut niște lamuriri în plus, așa că l-am luat la vorbă pe un alt trântor din marele departament, care părea mai competent. Nu de alta, dar eram mega hotărât să plec și speram doar să-mi spună ăla ceva de care să mă agăț și să mă răzgândesc. Doar că ăla parcă știa că vreau să plec: „Da, noi pe aici cam asta facem acum, scoatem capse, scanăm, nu prea avem mare lucru de făcut. Și tu ce? Păi ne ajuți și tu, ce dacă ești în internship? Că trebuie să scanăm toate cererile astea.”

Din punct de vedere financiar, mai repede te duci să lucrezi la call center, căci ai şanse mari să primeşti mai mult de nouă milioane plus bonuri.

În momentul în care au primit cererile alea în format fizic, retardații s-au apucat să le capseze și au exclus posibilitatea ca la un moment dat cererile respective să fie transferate în format electronic. Dar pentru că trăim în era vitezei și am învățat să folosim calculatoarele mai departe de Facebook și porno, ghici ce făceau aproximativ 30 de oameni, câți erau strânși acolo? Eu am cerut voie puțin până acasă, că mi-am adus aminte că aveam ceva de făcut.

Media de vârsta la dezvoltare durabilă era pe la vreo 27-28 de ani. Oameni tineri, care în mod normal ar putea să schimbe chestii, să aducă ceva nou, util, dacă ar exista un minimum de interes. Dar nu frate, nu în cazul lor. Anyway, şi aici multe femei. Printre ele şi o fostă colegă de generală cu care nu mai vorbisem de șapte ani. Femeia era bugetar de doi ani. „Da, e nasol, salariul mic, dar asta este, ne descurcăm şi noi cum putem”, mi-a povestit la o ţigară pe care o fumam la geam, sub semnul cu fumatul interzis.

Să te duci să lucrezi într-o primărie ar trebui să fie ultima ta opţiune

Salariul este minimum pe economie, ca să ştii de la început şi să nu-ţi faci speranţe prea mari în privinţa asta. Dacă anii trecuţi bugetarii primeau o tonă de sporuri, acum că le-au tăiat au rămas cu pula. Dacă nu ai o funcţie de conducere, cu nouă sute de lei plus bonuri ai să rămâi mult timp din momentul în care te angajezi. Iar dacă ajungi să conduci ceva, salariul îţi urcă până pe la două mii de lei. Dar asta după ceva ani pierduţi. Că la un moment dat, neoficial, fiecare se descurcă cum poate, este altă socoteală. Deci din punct de vedere financiar mai repede te duci la un call center, căci ai şanse mari să primeşti mai mult de nouă milioane plus bonuri.

Am văzut şi oameni cu bani plimbându-se prin primărie. Dacă ajungi pe-acolo, îi recunoşti uşor după bijuteriile etalate ostentativ. Nu am stat să văd care ce maşină conduce, dar prin parcare am mai văzut un Range Rover, un A7, un BMW seria Ţ, maşini din astea de bugetari pe care le vezi prin parcările hotelurilor de 5* din Mamaia.

Dacă vrei să te dai bine pe lângă cineva în speranţa că o să avansezi în carieră, nu te judecă nimeni, dar dacă alegi o instituţie publică, şi-n mod special una ca asta, atunci îţi meriţi soarta.

Dacă vrei să ajungi la stadiul ăsta de bogăție, probabil trebuie să-ţi pregăteşti limba, să o înfigi adânc între bucile celor care îşi fac veacul pe acolo. „Vai, doamna Buci, ce bine arătaţi astăzi! Da-ţi-mi voie să vă îmbrăţişez!”, îi spunea un libidinos unei muieri pe hol, în timp ce o pupa zgomotos pe obraji. „Vai, domnule Buci, ce amabil sunteţi”, îi răspunde ea și se gudura ca un câine care abia aşteapta să fie scos în parc. Și asta este doar o mostră de pupat în cur.

S-ar putea să spui tu că n-ai o problemă cu treaba asta, că până la urmă toţi va trebui s-o facem, mai devreme sau mai târziu. Crede-mă pe cuvânt, la fel mă minţeam şi eu. Dar daca ai un minimum de respect faţă de tine, ai să-ţi dai seama că oamenii ăia nu merită nici măcar băgaţi în seamă. Dacă vrei să te dai bine pe lângă cineva în speranţa că o să avansezi în carieră, nu te judecă nimeni, dar dacă alegi o instituţie publică, şi-n mod special una ca asta, atunci îţi meriţi soarta ce te aşteaptă.

După ce s-a terminat tot stagiul de pregătire, cei 18 interni au primit şi diplome de participare, conform comunicatului de la ei de pe site. Uitând să menţioneze faptul că din ăia 18, cel puţin unul s-a pierdut pe drum.

 

Posted in Rubrica Diverse | Leave a comment

Productie de 10.000.000 Euro

Oamenii inghit bacterii in spitale, oamenii ard de vii in Colectiv(e), oamenii accepta sa se taie padurile, oamenii accepta furturile, accepta abuzurile, accepta miciuna, accepta orice. Da, in Romania oamenii accepta orice. Gradul de toleranta este unul alarmant. Vedem niste focuri de paie, iesim in Piata Victoriei impotriva OUG 13 si avem impresia ca „am invins” pentru ca #rezist (am).

Iluzia controlului si a puterii in cea mai pura definitie, ca la carte.

Cauza insa, a ramas acolo mocnind. Avem oare convingerea sau siguranta ca hotii nu isi vor da alte zeci sau sute de legi in favoarea lor. Nu.

Ati vazut vreodata pe cineva tras la raspundere pentru o lege (in orice forma a acestui act: Ordonanta, HG, OUG, etc) clar partinitoare, stramba sau clar cu dedicatie? Noi nu.

Problema instiutiilor din Romania este ca o freaca la greu. Si cand nu o freaca, danseaza dupa cum le canta baietii destepti si puterea: Serviciile, Parchetele, Justitia.

Scopul lor, banul. Obtinut pe orice cale pentru a fi trecut intr-o forma legala intr-un buzunar privat. Nimeni nu poate face afaceri cu Statul fara a avea protectie din partea baietilor destepti si a puterii.

Baietii destepti isi formeaza structurile de colectat bani si formulele prin care isi incaseaza banii.

In cazul Politiei Locale Sector 3, domnul director Bratu Adrian a fost luat din Constanta unde a fost Consilier Local. In Constanta a fost Director Comercial si a facut parte din Consiliul de Administratie al Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime Constanta SA. Pe plan politic a fost membru PNL.

In declaratia de avere figureaza un imprumut de 100.000 euro si 35.000 Euro ca venit din darul pe care l-a strans la nunta. Nuntasi bogati. Referitor la imprumut, acest gen de imprumut este prezent la toti cei care se invart in medii cu potential de spaga. Pentru a justifica o parte din bani. „Ce vreti ma, am imprumut la banca. De acolo am banii”. Deci Bratu este un om al sistemului. Nu credeti? Ia incercati sa ajungeti in Consiliul de Administratie al Companiei Nationale Administratia Porturilor Maritime Constanta SA. 🙂

Porturile in general reprezinta o poarta de intrare a ilegalelor. Cine controleaza un port este un om puternic. Dar il poti controla doar daca faci parte din sistem. Radu Mazare (fost primar de Constanta) si Nicusor Constantinescu (fost sef de consiliu local Constanta) si-au dat demisia. Intr-un puseu de sinceritate declarau la postul de casa Antena 3, ca valul de dosare DNA li se trage datorita faptului ca au vrut sa treaca Administratia Portului Constata sub Administratia Locala. Doi smecheri locali vroiau sa treaca in alta liga. Nu s-a putut. Concretul este ca si-au dat demisiile si au fost lasati in pace.

In baza Legii 155/2010 – Legea Politiei Locale, Politia Locala colecteaza bani la bugetul local. Banii sunt reprezentati de amenzi pentru caca de catel (asa cum ne spune mai jos doctorul Negoita Robert – da, ce dragut, are si el un doctorat plagiat), pentru parcare neregulamentara sau pentru ca vinzi patrunjel fara autorizatiei. Amenzi aplicate de angajati ai Politiei Locale, remunerati cu salariul minim pe economie!

Sistemul e simplu:

Un smecher national din de sistem, pe numele lui Dan Nica, fostul ministru de Interne, uns cu aceleasi alifii ale baietilor destepti, a initiat in 2009 Legea Politiei Locale. Alti smecheri au promulgat-o un an mai tarziu.

Trepadusii astia pe care ii vedeti pe strada, agentii, au salariul minim legal, adica 750 lei net in 2016 si 1065 lei net in 2017. Deci cu o investitie minima, acestia sunt dresati la nivel national exclusiv sa dea amenzi.

Sa dea si sa fuga:

In schema intra si Consiliile Locale, acesti reprezentanti ai interlopilor locali, ai baietilor destepti, care propovaduiesc Hotarari de Consiliu Local, in baza carora Politia Locala completeaza amenzi.

De aici, din bugetul local, banii sunt transferati prin licitatii publice catre baietii destepti ai sistemului. In cazul Primariei Sectorului 3, banii se vireaza printre altele catre patronii firmelor Scorseze, Tiger Security, Nei Guard. Asta e o alta modalitate sa aflam care sunt prietenii primarului (sau ai domnului Anghelache) , si oamenii care conduc de fapt, o urbe.

Digi 24 se axa inca din 2014 pe ideea NECESITATII obiectului licitatiei.

pazniciprivatis3

Ati vazut cu siguranta filme in care, pentru a ajunge la capul Interlopilor treceai de 2-3 filtre. Unul te cauta de cutite, altul de pistoale, altul de grenade. Observati vreo asemanarea pana cand reporterul ajunge la domnul Adrian Bratu? Si cand reuseste sa ajunga, ce face domnul Adrian Bratu? Nu doreste sa fie filmat pentru ca nu avea lectia pregatita de catre superiori.

Este LEGAL ca Primaria Sector 3, Politia Locala Sector 3 organizeaza o licitatie pentru paza unei clante?
Toti se uita la licitatie, la modul de organizare, la sistemul SEAP, la ma-sa la ta-su.
Dar chiar era nevoie de acea licitatie?
Era… cum sa nu fie. E singurul mod prin care se baga bani in buzunarele privatilor.

Domnul Adrian Bratu ne scuipa in fata afirmand ca, vedeti ma prostilor, eu nu puteam sa pazesc cu agenti pentru ca imi diminuau efectivul pe care puteam sa il folosesc in oras sa strang bani.
Domnul Negoita ne spune ca „Politia Locala e ca sa dea amenzi”. (cum a luat Doctoratul – indrumat de Costica Voicu, rectorul Academiei de Politie – e o mare minune. Ma Costica ma… de ce nu ai inceput cu abecedarul?)

Deci „Politia Locala e ca sa dea amenzi”. V-ati prins, da? E singurul motiv al existentei sale.
Nu era oare mai ieftin sa se suplimenteze locurile agentilor politiei locale pentru paza obiectivelor, in loc sa faceti o licitatie de 10 mil Euro?
Exemplu: 100 de agenti.
100 agenti
X
~1000 ron salariu brut 2014-1016
X
24 luni
=
2.400.000 lei ( 530.000 EURO)
530.000 EURO < > 10.000.000 EURO

Domnule doctor Negoita, merge un studiu de fezabilitate pentru schema de mai sus? O licitatie pentru studiu de fezabilitate 🙂 Tot palmati 10-20.000.000 euro pe studiu.

Domnii Procurori Intergalactici… e corect, da? Da… nu e nimic de vazut aici. Plecati pe alta planeta. Nici astia de pe planeta Romania nu au gasit ceva in neregula. 🙂

Gata! E clar sistemul? Nu e complicat. Cand vedeti vreun politist local ca amendeaza o batrana pentru vanzare de patrunjel, sa stiti ca banii de la acea batrana ajung in buzunarele privatilor.
In tara asta, care nu vrea sa stie de capul ei, nimeni nu va face niciodata ceva sa o vindece.
Si daca tot nu face nimeni nimic, hai sa ciordim. Oricat si in orice forma. Nesimtirea este la ea acasa. Ciordesc in vazul lumii. Nu are rost sa se mai ascunda. Nu au de cine!
Tupeul si nesimtirea nu au limite. Chiar nu au.
Politia Locala Sector 3 se lauda cu productia amenzi.

http://www.ziuacargo.ro/stiri/amenzi-de-76-350-de-lei-aplicate-de-politia-locala-sector-3

Politia Locala a Sectorului 3 a aplicat in cursul saptamanii trecute 171 de amenzi, in valoare totala de 76.350 de lei, in cadrul unei actiuni de depistare/sanctionare a comertului stradal neautorizat, de indepartare a comerciantilor ambulanti si de prevenire a activitatilor comerciale din zonele adiacente pietelor si marilor complexe comerciale.

Sanctiunile au fost aplicate astfel:

* 60 de amenzi, totalizand suma de 55.400 lei, pentru combaterea comertului stradal neautorizat, in conformitate cu Legea 12/1990 si HCGMB 118/2004;

* 82 de amenzi, in valoare de 14.200 lei, pentru incalcarea normelor de convietuire sociala, conform Legii 61/1991. Au fost sanctionate fapte precum: consumul de bauturi alcoolice pe domeniul public, apelarea repetata la mila publica, crearea de disconfort fonic;

* 8 amenzi in valoare de 1350 de lei, in baza prevederilor HCGMB 120/2010, privind normele de salubritate si igiena ale municipiului Bucuresti si HCGMB 304/2009 referitoare la incalcarea normelor de protectie a spatiilor verzi;

* 20 amenzi in valoare de 3.900 de lei conform HCGMB 233/2000 referitoare la interzicerea accesului si circulatiei vehiculelor cu tractiune animala pe drumurile publice din municipiul Bucuresti;

* o amenda in valoare de 1500 de lei, in conformitate cu HCGMB 124/2008 privind strategia de parcare pe teritoriul municipiului Bucuresti.

Stiti ce frumos e sistemul din interior? Foarte. Baietii destepti si-au facut legile in asa fel incat sanctiunile date de catre agenti, sa nu trebuiasca a fi probate.

Politia Locala Sector 3 este instalatia de muls bani. Interlopii la costum au avut grija sa ii ofere o arie de competenta vasta. Ea poate amenda in baza Legilor, Hotarari ale Consiliului Local Sector 3 si in baza Hotararilor Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Mirific!

Contraventia pentru „mila publica” este geniala.
Politia Locala Sector 3 amendeaza cersetorii.
Cum probeaza ei ca cersetorul a facut apel repetat la mila publica. Dar oare nu jignesc acea persoana numind-o cersetor? Dar daca un trecator nu are mila, se mai cheama ca a facut apel la mila acelui cetatean? Practic nu a facut la ce sa faca apel. Sau sa dea bip 🙂
Se refera ca cersetorul a facut apel repetat la mila aceluiasi cetatean?
Se contorizeaza daca face apel repetat dar la adresa mai multor cetateni, pe rand?
Dar repetat inseamna de doua, trei ori? Sau noua sute de ori?
Disconfortul fonic. A fost constatat cu un decibelmetru? Nu. Amenda a fost data pe baza simturilor agentului constatator. (Daca agentul vede prost, asta e. Sau daca are o sensibilitate auditiva, asta e) Daca saracul agent trebuia sa faca planul de amenzi, ar fi fost in stare sa amendeze si o musca pentru ca facea zgomot cand zbura. Vedeti subiectivismul cum urla…
Bravo Vasile Dincu, bravo Dan Nica. Ridicati agentul la grad de Dumnezeu.
E in favoarea voastra.

Locul de colectat bani se afla aici. Aici, in constatari si interpretari ale agentilor agramati absolventi de liceu la seral. Daca ei zic ca ai mers cu un cal pe strada, asa e. Nu conteaza ca tu nu ai cal, platesti amenda. 🙂

Politia Locala Sector 3 a dat 20 de amenzi pentru astfel de nereguli intr-o singura saptamana.

Chiar sunt 20 de cai in sectorul 3?

Domnule director, domnule primar, nu cumva mai sunt si boi si magari in fiecare urbe?

Posted in Cu bani | Leave a comment

La inchisoare

Politia Locala Sector 3 la inchisoare

Cand cititi acest titlu va ganditi probabil ca Politia Locala Sector 3 a fost in vizita intr-o inchisoare cu scopul de a reabilita mai repede detinutii, cu scopul de a-si aduce contributia la reintegrarea lor in societate, cu scopul de a le arata ca le ofera suportul in a-si gasi o slujba dupa ce ies de acolo, sa le fie un mentor pentru a se asigura ca detinutii nu o iau pe calea gresita din nou, sa se aproprie de aceasta categorie de cetateni deoarece, daca nu o face, sunt mari sanse ca ea (categoria) sa se intoarca dupa gratii. Si ar fi fost o oportunitate pentru Politia Locala Sector 3, intr-adevar, sa construiasca o societate mai sigura prin eliminarea cauzei unei probleme, nu a efectului.

Ei na… voi chiar ati crezut? Grija de catatean, o societate mai sigura, preventia… actiune de …, legea… Nu m-ar mira sa ne zica directorul, primarul, Consiliul Local Sector 3, ca legea nu le permite sa ia astfel de initiative.

Da, in lege nu e stipulat ca te poti duce la WC in timpul serviciului, si totusi te duci si te caci.

Deci, daca vrei sa faci ceva, util, necesar, de bun simt, uman, moral, o poti face. Dar tu nu vrei, iti e greu si nici nu iese vreo spaga. Uite ca acum a iesit 🙂

http://ptbucuresti.mpublic.ro/anunturi/2014/20a.11.2014.html

Bucureşti, 20 noiembrie 2014

COMUNICAT

Prin ordonanţa din data de 19.11.2014 procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul PÂRVU VIOREL, inspector în cadrul Poliţiei Locale Sector 3 – Disciplina în Construcţii sub aspectul săvârşirii infracţiunii de luare de mită.
În sarcina lui s-a reținut că în luna septembrie 2014, în urma unui control efectuat la un punct de lucru al unui lanț de farmacii, inculpatul i-a solicitat lui E.T., angajat în cadrul departamentului administrativ, suma de 1000 de lei pentru a nu aplica o sancţiune contravenţională ca urmare a neregulilor constatate.
La data de 05.09.2014, E.T. s-a întâlnit cu inspectorul Pârvu Viorel şi i-a înmânat un plic cu suma de 1000 de lei. În urma remiterii acestei sume de bani societatea nu a mai fost sancţionată contravenţional.
Cercetările au fost efectuate de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti împreună cu lucrători din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul de Investigare a Fraudelor.

La data de 19.11.2014 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii reţinerii pe o durată de 24 de ore.
În cursul zilei de azi inculpatul a fost prezentat Tribunalului Bucureşti cu propunere de arestare preventivă pe o perioadă de 30 de zile.

Facem precizarea că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situaţie, să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.

COMPARTIMENTUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII CU PUBLICUL DIN CADRUL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREŞTI

 

Politia Locala Sector 3 nu a dat niciun comunicat pe acest subiect. Credem ca au facut sedinte peste sedinte, cum sa vopseasca cioara, de unde sa ia vopsea asa buna ca pe cioara asta, nu orice vopsea sta, cum sa formulam, cum sa afirme ca agentul lor a procedat corect?

Au lasat-o asa. Chiar ne miram. De obicei se irita directiunea si iese la inaintare putin urzicata, ca spune lumea de rau despre ea. In acest caz articole aparute pe ici pe colo, nu prea multi vizitatori pe respectivele site-uri. Hai sa nu ne mai obosim. Oricum, e un caz izolat, nu? 🙂 Un caz izolat descoperit, cele nedescoperite… asta e. 🙂

O alta interpretare generala in ceea ce priveste spagile din Romania ar fi ca ele, spagile, sunt de fapt taxe de protectie. Diferenta intre un functionar public care cere spaga si un gangster, interlop, baiat de cartier, care cere bani este in acest caz nula! Altfel spus, Politia Locala Sector 3 a cerut taxa de protectie pentru a-l proteja pe cetatean de amenda.

La cat de aberant gandesc cei din aceasta institutie, si la cat de mult vor sa para niste lei (nu roni) protectori ai legii, nu m-ar fi mirat sa debiteze ceva de genul:

Agentul Politiei Locale Sector 3, s-a gandit la siguranta si bunastarea cetateanului/farmaciei si a considerat ca nu este necesar sa ii aplice amenda contravenţionala stabilita de Consiliul Local Sector 3 intr-un cunatum aberant de mare. Totodata, s-a gandit si la bunastarea cetateanului lui, adica la persoana sa, si a actionat corect in aceasta situatie cerand 1.000 lei. Dupa cum se observa, bunastarea financiara a primului cetatean nu a avut mult de suferit, iar bunastarea agentului nostru s-a bucurat de 1.000 lei.

In apararea catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, vom demonstra nevinovatia agentului nostru prin faptul ca 1.000 lei este o suma ce nu ar trebui sa fie considerata spaga. E o suma prea mica. Agentul putea cere 10.000 euro, caz in care, posibil sa fi impartit cu noi aceasta suma, pe scara ierarhica. Lui, i-ar fi ajuns suma de 1.000 lei, si deci, nici suma de 10.000 euro nu se poate considera spaga.

In drept, sumele cerute de agentii nostri (in trecut, prezent si viitor) nu pot fi considerate spaga, deci cerem achitarea inculpatului, petru ca noi suntem Politia Locala Sector 3

Muica… fiti atenti ca acu’ ne gandiram. Nu puteti sa adaugati propozitia asta in legea de functionare a politiei locale:

Sumele luate de agentii nostri, fara proces-verbal, chitanta, sau alte acte doveditoare, nu pot fi considerate spaga”.

V-ati scos. Ce naiba, vreti sa facem noi o interventie catre solemnitatea sa Vasile Dincu?

Sau, alta formulare si mai buna, bazata pe starea ta de lehamite fata de tot si de toti.

Bai Parchetule Laminat, vezi ca e curat omu’ nostru, da? Sa iti fie clar. Chiar daca o sa fie gasit vinovat, el nu a gresit. Numai cine nu munceste nu greseste. Deci a actionat corect pentru ca el muncea.

Vezi ca te dam in judecata ca ne-ai prejudiciat imaginea. Si pe tine si pe instanta ca indrazneste sa il judece. Daca stam sa ne gandim mai bine, il dam si noi in judecata pe agentul nostru ca ne face de rusine. Pai ce, doar 1.000 lei? Trebuia sa ceara mai mult. Noi avem valoare, nu asa…

Si il dam si pe saracul ala care i-a dat doar 1.000 lei. Bai tarane, daca omul nostru iti cere o suma, mai adauga si tu un „zero” dupa suma initiala… asa se face bai la noi pe mosie.

 

Ai fi in stare, ah? 🙂

Posted in La inchisoare | Leave a comment

In gura… cetatenilor

V-ati obisnuit ca trebuie sa luati lumina de la Politia Locala Sector 3 despre situatiile in care este ea implicata, asa cum am aratat aici. Adica indiferent ce se intampla, politistii au actionat cu litera legii in brate. Ma rog, atunci cand au bratele libere si nu au o batranica in ele.

 

 

Deci orice am zice, am face, am filma, am demonstra, Politia Locala Sector 3 expectoreaza ceva de genul “subliniem faptul că poliţiştii locali au acţionat în mod corect“.

Credeti-ne, orice.

Pentru analiza acestui aspect infractional sau contraventional deosebit de grav, desigur, pornim de la aceeasi premisa. In acest caz de ce nu au saltat-o pe batrana? De ce nu au actionat conform procedurilor? (care naiba or fi alea). De ce nu au chemat Politistii Locali Sector 3, brigada de interventie, ANAF-ul, interlopii din sector, brigada anti-tero, suport aerian – daca fugea contravenientul cu patrunjelul – pfuuu ar fi fost ca in filme. Va dati seama, daca se urca batrana in tramvai si astia o urmareau cu elicopterul…

Se observa ca un politist local pleaca cu doua plase cu patrunjel. Sigur ati predat marfa confiscata ANAF-ului? Maaa… sigur…? Sigur nu e furt, talharie sau abuz in serviciu? Ma, sigur…?

Stii mai draga Politie Locala Sector 3, la faza asta ai avut in comportament de pradator. Da, cum vezi lupii, hienele, leii in salbaticie cum trag de prada, ii smulg o bucata de carne si pleaca. Fii atenta… daca in locul celor doi politisti locali sector 3 erau doua persoane imbracate civil care trageau de saraca batrana, cetatenii ar fi chemat politia. Hilar, nu?

Draga Politie Locala Sector 3, ai observat cum si unde esti perceputa de cetatenii sectorului 3? Avand in vedere ca nu am gasit in dictionar acea expresie, presupunem ca a fost o injurie, nu? Vai ce comportament indecent fata de niste puritani… Ai luat masuri pentru identificarea persoanei? Ce ai facut tu concret? Sau nu cumva iti asumi tacit anumite lucruri…?

Revenim. In absurditatea ta politistii au actionat corect. Hai sa haituim o batrana. Daca sar cetatenii pe noi, incercam sa o luam la masina. Daca nu putem, o lasam dracului in pace. Pai si amenda? Unde e amenda? Hmm… ai constatat ceva si nu dai amenda? Nu te cearta seful tau, Consiliul Local Sector 3?

Nu stim cum sa iti zicem, dar atunci cand incerci sa te impui cu forta, dai dovada ca vrei sa implementezi sau te bazezi un sistem bazat pe ANARHIE! Apropo de forta si violenta fizica, un politist local din sector 3, de 100 kg in viu, poate sa alerge dupa infractori? Se da proba fizica la angajare?  -Nu? Ca sa vezi… Nici pe parcurs, la reevaluare? -Nu? Nu, pentru ca legea nu prevede asta. 🙂 Aaa… e ok, in aceste conditii ne simtim mai in siguranta.

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, caracteristică într-o țară, într-o instituție etc., în regimuri bazate pe exploatare;

http://www.activenews.ro/stiri-social/O-batrana-care-vindea-patrunjel-ridicata-cu-forta-si-bruscata-de-politie-in-Bucuresti-116678

Da, in “regimuri bazate pe exploatare“. Pe exploatarea celor amarati. Sarmani care vand o legatura de patrunjel cu 1 leu pentru a-si lua medicamente. Si da, “stare de haos” de jungla. Pradatorul a plecat cand a fost inconjurat de oameni. Vrei un exemplu de atitudine a politiei fata de oameni saraci, batrani, intr-o tara civilizata. Uita-te doua-trei minute de pe la jumatatea filmului, atunci cand spune batrana ca se astepta sa o bata politia, sa traga de ea, si ghici ce… Au avut in schimb grija de ea. Nu te uita mai mult pentru ca iar a iesit cineva cu patrunjelul in statia de tramvai.

Observam ca o cautare fructuoasa pe internet, care sa ofere rezultate concludente despre activitatea Politiei Locale Sector 3, trebuie sa contina cuvinte leguminoase, gen: “patrunjel”.

Daca nu ar fi de plans, ar fi de ras.

Hai asa pe final… Ce s-ar fi intamplat daca batrana ar fi avut un infarct si ar fi murit? Stim, nimic. Inca un mort. La naiba. Sperati sa nu va filmeze nimeni, nu? Oricum ati procedat conform procedurilor.

Posted in Cu oameni | Leave a comment